Aurolac este denumirea comercială a unui lac auriu pentru vopsit elemente metalice, conținând solvenți cu efecte halucinogene.

Copii ai străzii din Keningau, Borneo, inhalând aurolac dintr-o pungă de plastic

Efectele drogării cu vapori de solvenți

modificare

În prima fază, inhalanții produc o stare de dezinhibare și somnolență asemănătoare consumului de alcool. Folosiți în cantități mai mari, aproape toți inhalanții produc o stare de anestezie, de amorțire a senzațiilor și chiar de pierdere a conștienței. Dintre efectele consumului de inhalanți, cele mai frecvente sunt: greață, vomă, amețeală, apatie, durere de cap, euforie. Folosirea unor doze ridicate poate duce la delirium. Utilizați pe termen lung, inhalanții duc la pierderi în greutate, la lipsa capacității de concentrare a atenției, lipsa de coordonare, iritabilitate, depresie. După un timp îndelungat de folosire, inhalanții creează dependență.[1]

Consumul de inhalanți în România

modificare

Deoarece în București, după 1989 a existat un număr mare de "copii ai străzii", majoritatea orfani, care se drogau cu aurolac, turnat într-o pungă de material plastic, din care inhalau vaporii de solvent, în limbajul uzual acești copii au fost numiți aurolaci.

În anul 2002, numărul acestora era estimat la 1.601[2]. În anul 2004, autoritățile române afirmau că numărul aurolacilor nu este mai mare de 2.000, însă, potrivit ONG-urilor, cifra reală era mult mai mare[3].

În anul 2000, un copil care consuma aurolac a fost fotografiat gol, în timp ce plângea într-o stație de tramvai din cartierul bucureștean Rahova.[4] Imaginea a făcut înconjurul lumii și a definit România în tranziție.[4]

Vezi și

modificare
  1. ^ „Droguri > Inhalanți și solvenți”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Bucureștiul colcăie de cerșetori, aurolaci și prostituate, 7 august 2002, adevarul.ro, accesat la 7 iunie 2011
  3. ^ Aurolacii au făcut copii. Tot aurolaci și ei!, 21 septembrie 2004, evz.ro, accesat la 7 iunie 2011 Arhivat în , la Wayback Machine.
  4. ^ a b Aurolacul-simbol al României. Epopeea, 5 septembrie 2010, Cristian Delcea, Adevărul, accesat la 23 ianuarie 2016

Legături externe

modificare