Aurul de la Moscova

Aurul de la Moscova sau Aurul Moscovei (în spaniolă Oro de Moscú) sau alternativ Aurul Republicii (în spaniolă Oro de la República) a fost cantitatea de 510 tone de aur, cca. 72,6% din rezervele totale de aur ale Băncii Spaniei, care au fost transferate din locația lor inițială din Madrid către Uniunea Sovietică la câteva luni după izbucnirea Războiului Civil Spaniol. Acest transfer a fost făcut prin ordin al guvernului celei de-a doua republici spaniole, prezidat de Francisco Largo Caballero^⁠(d), prin inițiativa ministrului său de finanțe, Juan Negrín^⁠(d). Termenul cuprinde, de asemenea, problemele ulterioare legate de vânzarea aurului către URSS și utilizarea fondurilor obținute. Sfertul rămas din rezervele de aur ale Băncii, 193 de tone, a fost transportat și schimbat în valută în Franța, operațiune care este cunoscută prin analogie și sub denumirea de „Aurul Parisului”.

Întrucât lumea era conștientă de existența unei cantități mari de aur la Moscova, termenul „Aurul Moscovei” a fost în cele din urmă popularizat pentru orice finanțare rusă din întreaga lume.

Începând cu anii 1970, acest episod specific din istoria Spaniei a fost în centrul mai multor eseuri și lucrări literare, multe bazându-se pe informații din documente și înregistrări oficiale ale vremii. De asemenea, a fost sursa unor puternice controverse și dezbateri istorice, în special în Spania. Dezacordurile sunt centrate pe interpretarea politică a motivațiilor sale, pe presupusa ei utilizare, efectele sale asupra dezvoltării conflictului, influența sa ulterioară asupra Guvernului în exil al republicii și asupra relațiilor diplomatice dintre guvernul francist și Uniunea Sovietică.

La sfârșitul anilor 1930, când Iosif Stalin și-a concentrat eforturile pe promovarea ideilor unei „revoluții proletare mondiale”, mass-media de limbă engleză, cum ar fi revista Time, a folosit termenul de Aurul Moscovei pentru a se referi la planurile conducerii sovietice de a intensifica activitatea mișcării comuniste internaționale, care până atunci apăruse deja în Statele Unite ale Americii și Marea Britanie. La începutul anilor 1990, termenul Aurul Moscovei (în franceză l'or de Moscou) a fost folosit în mod activ în Franța pentru a discredita Partidul Comunist Francez. Povestea transportului aurului în Uniunea Sovietică a avut o largă publicitate în presa internațională în timpul războiului civil spaniol și în primii ani ai regimului dictatorial al lui Franco.

În perioada 19 februarie 1937 - 28 aprilie 1938, Juan Negrin a semnat 19 cereri de vânzare ale aurului, care au fost trimise spre executare comisarului sovietic al poporului pentru finanțe. Conform ordinelor părții spaniole, aurul a fost schimbat cu lire sterline, dolari americani și franci francezi la cursul bursei de la Londra.

Potrivit lui Martin Aceña, 374 de tone de aur pur au fost vândute în 1937, alte 52 de tone au fost vândute între ianuarie și aprilie 1938, iar restul de 30 de tone de aur au fost rezervate drept garanție pentru un împrumut de 70 de milioane de dolari. Astfel, până în august 1938, doar 2 tone de aur au rămas la dispoziția guvernului republican. În total, pentru aurul vândut s-au primit 469,8 milioane de dolari SUA, dintre care 131,6 milioane au fost cheltuiți în URSS. Drept comisioane și taxe, partea sovietică a luat 2,1% din suma totală, iar 1,2% a fost încasat ca plată pentru transportul, topirea și rafinarea aurului. Drept urmare, partea sovietică a primit aproximativ 3,3% din valoarea totală a aurului, sau 14,5 milioane de dolari SUA. Aproximativ trei sute treizeci și cinci de mii de dolari SUA au fost transferați în favoarea unei subsidiare a Băncii de Stat a URSS - banca pariziană Banque Commerciale pour l'Europe du Nord (Eurobank). Din contul Eurobank, reprezentanții trezoreriei republicane au plătit pentru furnizarea de materiale care au fost achiziționate la Bruxelles, Praga, Varșovia, New York și Mexico City.

Bibliografie

• Ansó, Mariano (1976). Yo fuí ministro de Negrín: memorias ineludibles. Madrid: Planeta. ISBN 84-320-5621-9. 
• Beevor, Antony (2005). La guerra civil española. Barcelona: Crítica. ISBN 978-84-8432-665-6. 
• Bolloten, Burnett (1989). La Guerra Civil Española: revolución y contrarevolución. Madrid: Alianza. ISBN 84-206-8703-0. 
• Botella Pastor, Virgilio (2002). Entre memorias. Las finanzas del Gobierno republicano español en el exilio. Sevilla: Renacimiento. ISBN 84-8472-050-0. 
• Cambó, Francesc (1982). Meditacions: Dietari. Barcelona: Alpha. ISBN 978-84-7225-207-3. ^{[nefuncțională – arhivă]}
• García de Cortázar, Fernando (2003). Los Mitos de la Historia de España. Barcelona: Planeta. ISBN 84-08-05009-5. 
• García Delgado, José Luis; José María Serrano Sanz (2000). Del real al euro. Una historia de la peseta. Barcelona. ISBN 84-88099-61-4. 
• Graham, Helen (2005). El PSOE en la Guerra Civil. Poder, crisis y derrota (1936–1939). Barcelona: Debate. ISBN 84-8306-609-2. 
• Howson, Gerald (2000). Armas para España. La historia no contada de la guerra civil española. Barcelona: Península. ISBN 84-8307-304-8. ^{[nefuncțională – arhivă]}
• Juliá, Santos (1997). Los socialistas en la política española, 1879–1982. Madrid: Taurus. ISBN 84-306-0010-8. 
• Kowalsky, Daniel (2003). La Unión Soviética y la guerra civil española: una revisión crítica. Barcelona: Crítica. ISBN 978-84-8432-490-4. 
• Kowalsky, Daniel (2004). „Soviet Diplomacy and the Spanish Civil War” (PDF). Gutenberg-e. 
• Kowalsky, Daniel (2004). „The Spanish Gold and Financing Soviet Military Aid” (PDF). Gutenberg-e. 
• Luengo, Ernesto (1974). „Los trenes del Tesoro”. Historia y vida. Extra (4). Arhivat din original la 6 decembrie 2008. 
• Madariaga, Salvador de (1979). España: ensayo de historia comtemporánea. Madrid: Espasa-Calpe. ISBN 84-239-4952-4. 
• Martín Aceña, Pablo (2001). El Oro de Moscú y el Oro de Berlín. Madrid: Taurus. ISBN 84-306-0448-0. ^{[nefuncțională – arhivă]}
• Martínez Amutio, Justo (1974). Chantaje a un pueblo. Madrid: Gregorio del Toro. ISBN 84-312-0174-6. 
• Martorell Linares, Miguel (2001). Historia de la peseta. La España contemporánea a través de su moneda. Barcelona: Planeta. ISBN 84-08-04087-1. 
• Martorell Linares (2006). „Una guerra, dos pesetas”. La economía de la guerra civil. Barcelona: Marcial Pons Historia: 329–355. ISBN 84-96467-33-3. 
• Miralles Linares, Ricardo (2003). Juan Negrín: la República en guerra. Madrid: Temas de Hoy. ISBN 84-8460-301-6. ^{[nefuncțională – arhivă]}
• Moa, Pío (2001). El derrumbe de la II República y la guerra civil. Madrid: Encuentro. ISBN 84-7490-625-3. 
• Moa, Pío (2003). Los mitos de la Guerra Civil. Madrid: La Esfera de los Libros. ISBN 84-9734-093-0. 
• Moradiellos, Enrique (1999). „Un Triángulo vital para la República: Gran Bretaña, Francia y la Unión Soviética ante la Guerra Civil española”. 1 (1998–2000). Hispania Nova. (2001 Edition). Arhivat din original la 7 octombrie 2018. Accesat în 4 noiembrie 2008. 
• Olaya Morales, Francisco (2004). El expolio de la República. De Negrín al Partido Socialista, con escala en Moscú: el robo del oro español y los bienes particulares. Barcelona: Belacqua. ISBN 84-95894-83-1. 
• Olaya Morales, Francisco (2004). La gran estafa de la guerra Civil: la historia del latrocinio socialista del patrimonio nacional y el abandono de los españoles en el exilio. Barcelona: Belacqua. ISBN 84-96326-09-8. ^{[nefuncțională – arhivă]}
• Pérez-Maura, Ramón (2004). La guerra civil en sus documentos. Barcelona: Belaqva. ISBN 84-95894-99-8. 
• Pons, María Ángeles; Martín Aceña, Pablo; Martínez Ruiz, Elena (2006). La Hacienda pública y la financiación de la guerra (PDF). Marcial Pons Historia. ISBN 84-96467-33-3. 
• Preston, Paul (2001). Revolution and War in Spain. Routledge. ISBN 0-415-09894-7. 
• Prieto Tuero, Indalecio (1997) [1967]. Convulsiones de España. Barcelona: Indalecio Prieto Foundation. ISBN 84-320-6833-0. 
• Radosh, Ronadl, Habeck, Mary R., and Sevostianov, Grigor (Eds) (1979). España traicionada : Stalin y la guerra civil. Barcelona: Grijalbo. ISBN 84-253-1139-X. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link) Mentenanță CS1: Text în plus: lista autorilor (link)
• Reig Tapia, Alberto (2006). Anti-Moa. Ediciones B. ISBN 84-666-2809-6. 
• Rosal, Amaro del (1977). El Oro del Banco de España y la historia del Vita. Barcelona: Grijalbo. ISBN 84-253-0768-6. 
• Sánchez Asiaín, José Angel (1999). Economía y finanzas en la guerra civil española (1936–1939). Barcelona: Planeta. ISBN 84-89512-38-8. 
• Santacreu Soler, José Miguel (1986). La Crisis monetaria española de 1937. Alicante: University of Alicante. ISBN 84-600-4582-X. ^{[nefuncțională – arhivă]}
• Sardá Dexeus, Juan (1970). "El Banco de España 1931–1962", in Escritos (1948–1980). Madrid: Bank of Spain. ISBN 84-7196-009-5. 
• Viñas, Ángel (1976). El oro español en la Guerra Civil. Madrid: Instituto de Estudios Fiscales. ISBN 84-7196-009-5. ^{[nefuncțională – arhivă]}
• Viñas, Ángel (1979). El oro de Moscú: Alfa y Omega de un mito franquista. Barcelona: Grijalbo. ISBN 84-253-1139-X. 
• Viñas, Ángel (1984). Guerra, dinero, dictadura: ayuda fascista y autarquía en la España de Franco. Barcelona: Crítica. ISBN 84-7423-232-5. 
• Viñas, Ángel (2006). La soledad de la República: el abandono de las democracias y el viraje hacia la Unión Soviética. Barcelona: Crítica. ISBN 84-8432-795-7. 
• Viñas, Ángel (2007). El escudo de la República. El oro de España, la apuesta soviética y los hechos de mayo de 1937. Barcelona: Crítica. ISBN 978-84-8432-892-6. 

Vezi și

• Zborul Trezoreriei Naționale Norvegiene
• Implicarea străină în Războiul Civil Spaniol
• Spania franchistă
• Aur nazist
• Operațiunea Fish
• Tezaurul românesc, rezervele de aur românești trimise (alături de alte obiecte de valoare) în Rusia pentru păstrare în timpul Primului Război Mondial, dar care nu s-au mai întors.
• Aurul lui Yamashita