Autodafé
Autodafé reprezintă fie ceremonia în cursul căreia cei condamnați de inchiziție pentru erezie erau puși să revină la credința catolică părăsită, fie arderea pe rug a celor condamnați de inchiziție ca eretici. Același termen se aplica și pentru arderea cărților socotite eretice, datorită conținutului lor păgân sau imoral.
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/5/52/Rogo_inquisizione_iberica.jpg/300px-Rogo_inquisizione_iberica.jpg)
Etimologic, cuvântul provine din portugheză auto da fé, respectiv latină actus fidei, însemnând act de credință.
Prima relatare scrisă despre un autodafé se referă la o execuție din 6 februarie 1481, la Sevilla. Se estimează că numărul total de autodaféuri se ridică la circa 9000, din care o mare parte au fost ordonate de marele inchizitor Tomás de Torquemada (1420 - 1498).
Execuțiile au continuat până în secolul XIX. Ultima execuție - autodafé din Spania a avut loc în 1826, victima fiind un catalan pe nume Ripoll.