Avarul

Informații generale
Avarul

Autor	Molière
Gen	comedie
Acte	5
Ediția originală
Titlu original	L'Avare
Data publicării	1668
Limbă originală	franceză
Prima reprezentație	9 septembrie 1668 Théâtre du Palais-Royal
Țara premierei	Regatul Franței
Produs derivat	Tvrdica[][[Tvrdica (1967 teleplay)\|]] Der Geizige[] Der Geizige[*]
Personaje
Harpagon Cléante Eliza Valeriu Mariane
Modifică date / text

Avarul este o comedie satirică în cinci acte din 1668 a dramaturgului francez Molière. A avut premiera la 9 septembrie 1668 la Théâtre du Palais-Royal.^[1]

Intriga

În Avarul, pornind de la Aulularia lui Plaut, Molière păstrează doar ideea centrală: un zgârcit care își ascunde comoara, obsedat de pierderea ei.

Cei doi copii ai lui Harpagon s-au îndrăgostit: Cleante îi mărturisește surorii sale, Eliza, marea iubire pentru Marianne, fiica unei văduve destul de strâmtorate din apropiere. Eliza, la rândul ei este îndrăgostită de Valeriu, fiu rătăcit al unei familii bogate, care chiar își caută părinții atunci când a întâlnit-o. De dragul său și-a ascuns identitatea și s-a tocmit slujitor al tatălui ei. Pentru a căpăta încrederea suspiciosului avar, îi laudă fără încetare bunul simț și cumpătarea, aprobându-i inițiativele cele mai absurde. Deși amândurora dragostea le este confirmată, Eliza și Cleante nu sunt tocmai fericiți, căci știu că zgârcenia tatălui său nu le va permite niciodată să se căsătorească după pofta inimii.

Norocul pare însă să-i surâdă lui Cleante: Harpagon îl cheamă să-i ceară părerea chiar în privința Mariannei, vrând să știe dacă fiul său o găsește potrivită pentru o soție. Firește că tânărul îi face portretul cel mai încurajator, totuși Harpagon întrebase pentru sine, căci s-a decis să-și ia o soție tânără și cuminte. „Fără să fie prea egoist”, fiului său îi rezervase deja o văduvă bogată, în vreme ce Elise se va căsători cu bătrânul Anselme, care nici nu cere zestre.

Cleante trebuie să o ia înaintea tatălui său, dar nu are nici un ban. Cămătarul la care apelase printr-un mijlocitor pentru a se împrumuta se dovedise a fi chiar Harpagon. Cel care găsește soluția este La Fleche, valetul lui Cleante, care-i fură bătrânului caseta cu bani îngropată în grădină.

Înnebunit, Harpagon își amenință servitorii și îl cheamă pe procuror. Jupân Jacques (bucătar și vizitiu) care nu-l poate suferi pe Valere, aruncă vina asupra lui. Luat din scurt asupra "crimei" sale, Valere crede că este vorba de dragostea ascunsă pentru Elise și încearcă să-și ceară iertare în fața lui Harpagon, a procurorului și a lui Anselme, sosit și el întâmplător. În felul acesta iese la iveală nu doar adevărata vină a lui Valere, dar și identitatea sa. Atât acesta, cât și frumoasa Marianne sunt copiii domnului Anselme, pe numele său adevărat don Thomas d’Alburcy, a cărui familie se risipise pe vremuri într-un naufragiu din care fiecare se socotise unic supraviețuitor.

Căsătoria celor două perechi nu mai este în pericol, căci Anselme, generos, a acceptat toate condițiile lui Harpagon: suportarea tuturor cheltuielilor, lipsa oricărei zestre pentru Elise și Cleante, iar, în plus, haine noi de nuntă pentru părintele lor, care și-a recuperat și iubita casetă.