Aviație militară
Aviația militară este folosirea aeronavelor militare și a altor mașini zburătoare în scopul conducerii sau al activării războiului aerian, inclusiv capacitatea națională de transport aerian (marfă aeriană) să asigure furnizarea logistică forțelor staționate într-un teatru al acțiunilor militare sau de-a lungul unui front. Forța aeriană include mijloacele naționale de desfășurare a unui astfel de război, inclusiv intersecția transportului și a ambarcațiunilor de război. Avioanele militare includ bombardiere, avioane de vânătoare, avioane de transport militar, avioane de antrenament și avioane de recunoaștere.
Istoric
modificare
Primele utilizări militare ale aviației au implicat baloane mai ușoare decât aerul. În timpul bătăliei de la Fleurus în 1794, balonul de observare francez l'Entreprenant a fost folosit pentru a monitoriza mișcările trupelor austriece.[1] Utilizarea aeronavelor mai ușoare decât aerul în război a devenit predominantă în secolul al XIX-lea, inclusiv utilizarea regulată în Războiul Civil American. Aviația militară mai ușoară decât aerul a persistat până la scurt timp după cel de-al doilea război mondial, treptat fiind retras din roluri diferite, pe măsură ce aeronave mai grele decât aerul s-au îmbunătățit.
Avioanele mai grele decât aerul au fost recunoscute ca având aplicații militare încă de timpuriu, în ciuda rezistența față de tradiționaliști și limitările severe ale avioanelor timpurii. Corpul Signal Army al SUA a achiziționat un model Wright pe 2 august 1909, care a devenit prima aeronavă militară din istorie.[2] În 1911, italienii au folosit o varietate de tipuri de aeronave în roluri de recunoaștere, foto-recunoaștere și bombardament în timpul zboiului italo-turc.[3] La 23 octombrie 1911, un pilot italian, căpitanul Carlo Piazza, a zburat pe linia turcă cu ocazia primei misiuni de recunoaștere aeriană din lume,[4] iar pe 1 noiembrie prima bombă aeriene a fost abandonată de sublocotenentul Giulio Gavotti, asupra trupelor turcești din Libia, dintr-un model timpuriu al avioanelor Etrich Taube.[5] Turcii, fără arme antiaeriene, au fost primii care au doborât un avion, cu foc de pușcă.[6]
Aviația militară a unui stat formează forțele aeriene militare ale acelui stat. Aceasta se compune din:
- aviație de bombardament;
- aviație de vânătoare;
- aviație de vânătoare-bombardament;
- aviație de cercetare;
- aviație auxiliară (de legătură, sanitară etc.).
Forțele aeriene militare sunt organizate în unități și mari unități navigante și de deservire și execută misiuni în cooperare cu celelalte arme sau independent.
Note
modificare- ^ Murphy, Justin D. (). Military Aircraft, Origins to 1918: An Illustrated History of Their Impact. ABC-CLIO. p. 8. ISBN 1851094881. Accesat în .
- ^ „Archived copy”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Bull, Stephen (). Encyclopedia of Military Technology and Innovation. Greenwood. p. 7. ISBN 1573565571. Accesat în .
- ^ Maksel, Rebecca. „The World's First Warplane”. airspacemag.com. Accesat în .
- ^ U.S. Centennial of Flight Commission: Aviation at the Start of the First World War Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ James D. Crabtree: On air defense, ISBN: 0275947920, Greenwood Publishing Group, page 9
Vezi și
modificare
|
Acest articol despre un avion militar este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui. |