Avraam Melnikov

Date personale
Avraam Melnikov
Avraam Melnikov; portret de Vasili Hudiakov (1851)
Născut	30 iulie 1784(1784-07-30) Oranienbaum
Decedat	1 ianuarie 1854 (69 de ani) Sankt Petersburg
Înmormântat	Cimitirul Smolenski[*]
Cetățenie	Imperiul Rus
Ocupație	arhitect
Locul desfășurării activității	Minsk Pskov Nijni Novgorod Iaroslavl Rîbinsk Bolgrad Chișinău Odesa Sankt Petersburg Moscova Rostov Mțensk[*]
Activitate
Domeniu artistic	arhitectură
Studii	Academia Imperială de Arte
Pregătire	Andreian Dmitrievici Zaharov[*]
Mișcare artistică	Stil Empire
Opere importante	Scările Potemkin
Premii	Medalia Academiei Imperiale de Artă
Modifică date / text

Avraam Melnikov (în rusă Авраам Иванович Мельников; n. 30 iulie/10 august 1784, Oranienbaum, Gubernia Sankt Petersburg^⁠(d), Imperiul Rus – d. 1/13 ianuarie 1854, Sankt Petersburg, Imperiul Rus]) a fost un arhitect neoclasic rus din perioada târzie a stilului Empire. Printre profesorii săi de la Academia Imperială de Arte^⁠(en)^[traduceți] a fost și arhitectul Andreian Zaharov^⁠(en)^[traduceți]. A absolvit instituția cu o medalie de aur și a plecat să-și continue studiile în Italia. Melnikov a devenit de facto decan al Academiei în 1831, dar nu a fost numit oficial decât în 1843.^[1]

Melnikov a colaborat cu sculptorul Ivan Martos asupra piedestalelor monumentului lui Minin și Pojarski din Piața Roșie și Ducelui de Richelieu în partea de sus a Scărilor Potemkin din Odesa.^[2] În afară de Școala Imperială de Jurisprudență, Biserica Sfântul Nicolae a „bătrânilor credincioși” (transformată ulterior în Muzeul Arctic și Antarctic) și Catedrala Mitropolitană din Chișinău, lucrări majore ale lui Melnikov se află de asemenea în Noua Rusie și în guberniile de pe Volga.

Catedrala Mântuitorului din Rîbinsk se bazează pe designul lui Melnikov care a câștigat concursul de arhitectură pentru Catedrala Sf. Isaac din Sankt Petersburg. De asemenea, Melnikov a câștigat concursul pentru Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova. Cu toate acestea, ultimul proiect nu a fost aprobat de împăratul Alexandru I.^[1] Succesorul său, Nicolae I, a preferat, de asemenea, proiectările ruso-bizantine ale lui Konstantin Thon în fața stilului neoclasic târziu susținut de Melnikov.