Ğayaz İsxaqi
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Yawşirmä⁠(d), RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani) Modificați la Wikidata
Ankara, Ankara (il), Turcia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatEdirnekapı Şehitliği[*][[Edirnekapı Şehitliği (cemetery)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Turcia Modificați la Wikidata
Religieislam Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
dramaturg[*]
jurnalist
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba tătară Modificați la Wikidata

Ğayaz Isxaqıy, ortografiat și Ayaz Ishaki, (în tătară Гаяз Исхакый, transliterat Ğayaz İsxaqí, în rusă Гаяз Исхаки, Gaiaz Ishaki; n. , Yawşirmä⁠(d), RSFS Rusă, URSS – d. , Ankara, Ankara (il), Turcia) a fost o figură de frunte a mișcării naționale tătare, scriitor, jurnalist, publicist și politician.[1]

Biografie

modificare

Gayaz Ishaki s-a născut în 1878 în satul Iaușirma de lângă Kazan, într-o familie de tătari mișari. A fost educat acasă de către tatăl său de la o vârstă fragedă și apoi a fost trimis să studieze la o școală religioasă (medresă). Și-a continuat studiile la școala normală pentru ruso-tătari (1898-1902).

În anul 1904 s-a mutat în Kazan, unde a cunoscut câțiva activiști politici socialiști și a adoptat unele dintre ideile lor. A participat la activități revoluționare și a fost, ulterior, arestat și trimis în 1907 într-o închisoare din apropierea orașului Arhanghelsk din nordul Rusiei.

După Revoluția din februarie 1917 Gayaz Ishaki a fost implicat în activități care urmăreau obținerea autonomiei culturale pentru tătarii de pe Volga și pentru alte popoare turcice din Rusia. Ca urmare a activităților sale naționaliste, autoritățile sovietice au declanșat o campanie de hărțuire și persecuție împotriva lui și a asociaților săi. În anul 1920 a fost nevoit să emigreze. Gayaz Ishaki s-a stabilit mai întâi în Germania, unde a început să publice în 1928 revista în limba tătară Milli Yul („Calea națiunii”).

În 1939 revista a fost închisă, iar Ishaki a decis să emigreze în Turcia. După cel de-al Doilea Război Mondial el s-a implicat din nou în activități politice. În această perioadă obiectivul său principal era restaurarea naționalității tătare pierdute în 1552, când Hanatul Kazan fusese învins și ocupat de Cnezatul Moscovei.

De-a lungul vieții, Gayaz Ishaki a călătorit în Polonia, Germania, Japonia, China și Turcia, unde a încercat să pună bazele unor reviste scrise în limba tătară și să unească comunitățile disparate ale emigranților tătari.

Gayaz Ishaki a murit în 1954 și a fost îngropat în cimitirul Edirnekapı din Istanbul.

  1. ^ Сахапов, Минахмет Ж (). Золотая эпоха татарского ренессанса. Казань: Таткнигиздат. ISBN 5-298-04063-2. 

Lectură suplimentară

modificare
  • İsxaqıy, Ğayaz. Äsärlär unbiș tomda. Edited by M. Kh. (Mansur Khasanovich) Khasanov. Kazan: Tatarstan kitap näșriäte, 1998.
  • Kamaliyeva, Alsu. Romantik Milliyetçi Ayaz İshakî. Ankara: Yayınları, 2009.
  • Muhammed Ayaz İshaki: Hayatı Ve Faaliyeti, 100. Doğum Yılı Dolayısıyla. Ankara: Ayyıldız Matbaası, 1979.
  • Säxapov, Äxmät. Ğayaz İsxaqıy : načalny etap tvorčestva : monografija. Kazań: Master Line, 2003.
  • ———. İshaki i tatarskaja literatura XX veka. Kazań: PIK Dom Piečati, 2003.
  • Ахунов, Азат М. “Гаяз Исхаки «Кто он? Кто он, кто нашу нацию взрастил?»." Татарский мир, 2004, №3. http://www.tatworld.ru/article.shtml?article=489&section=0&heading=0.
  • Сахапов, Минахмет Ж. Золотая эпоха татарского ренессанса. Казань: Таткнигиздат, 2004.