Ayaz İshaki
| Ğayaz İsxaqi | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Yawşirmä(d), RSFS Rusă, URSS |
| Decedat | (76 de ani) Ankara, Ankara, Turcia[1] |
| Înmormântat | Edirnekapı Şehitliği[*] |
| Cetățenie |  Imperiul Rus Turcia |
| Religie | islam |
| Ocupație | poet dramaturg[*] jurnalist politician |
| Limbi vorbite | limba tătară |
Modifică date / text  | |
Ğayaz Isxaqıy, ortografiat și Ayaz Ishaki, (în tătară Гаяз Исхакый, transliterat Ğayaz İsxaqí, în rusă Гаяз Исхаки, Gaiaz Ishaki; n. , Yawşirmä(d), RSFS Rusă, URSS – d. , Ankara, Ankara, Turcia) a fost o figură de frunte a mișcării naționale tătare, scriitor, jurnalist, publicist și politician.[2]
Biografie modificare
Gayaz Ishaki s-a născut în 1878 în satul Iaușirma de lângă Kazan, într-o familie de tătari mișari. A fost educat acasă de către tatăl său de la o vârstă fragedă și apoi a fost trimis să studieze la o școală religioasă (medresă). Și-a continuat studiile la școala normală pentru ruso-tătari (1898-1902).
În anul 1904 s-a mutat în Kazan, unde a cunoscut câțiva activiști politici socialiști și a adoptat unele dintre ideile lor. A participat la activități revoluționare și a fost, ulterior, arestat și trimis în 1907 într-o închisoare din apropierea orașului Arhanghelsk din nordul Rusiei.
După Revoluția din februarie 1917 Gayaz Ishaki a fost implicat în activități care urmăreau obținerea autonomiei culturale pentru tătarii de pe Volga și pentru alte popoare turcice din Rusia. Ca urmare a activităților sale naționaliste, autoritățile sovietice au declanșat o campanie de hărțuire și persecuție împotriva lui și a asociaților săi. În anul 1920 a fost nevoit să emigreze. Gayaz Ishaki s-a stabilit mai întâi în Germania, unde a început să publice în 1928 revista în limba tătară Milli Yul („Calea națiunii”).
În 1939 revista a fost închisă, iar Ishaki a decis să emigreze în Turcia. După cel de-al Doilea Război Mondial el s-a implicat din nou în activități politice. În această perioadă obiectivul său principal era restaurarea naționalității tătare pierdute în 1552, când Hanatul Kazan fusese învins și ocupat de Cnezatul Moscovei.
De-a lungul vieții, Gayaz Ishaki a călătorit în Polonia, Germania, Japonia, China și Turcia, unde a încercat să pună bazele unor reviste scrise în limba tătară și să unească comunitățile disparate ale emigranților tătari.
Gayaz Ishaki a murit în 1954 și a fost îngropat în cimitirul Edirnekapı din Istanbul.
Note modificare
- ^ https://tt.wikipedia.org/wiki/File:M_A_Ishaki_Idilli_yanartilgan_qaber_may_2006.JPG Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Сахапов, Минахмет Ж (). Золотая эпоха татарского ренессанса. Казань: Таткнигиздат. ISBN 5-298-04063-2.
Lectură suplimentară modificare
- İsxaqıy, Ğayaz. Äsärlär unbiș tomda. Edited by M. Kh. (Mansur Khasanovich) Khasanov. Kazan: Tatarstan kitap näșriäte, 1998.
- Kamaliyeva, Alsu. Romantik Milliyetçi Ayaz İshakî. Ankara: Yayınları, 2009.
- Muhammed Ayaz İshaki: Hayatı Ve Faaliyeti, 100. Doğum Yılı Dolayısıyla. Ankara: Ayyıldız Matbaası, 1979.
- Säxapov, Äxmät. Ğayaz İsxaqıy : načalny etap tvorčestva : monografija. Kazań: Master Line, 2003.
- ———. İshaki i tatarskaja literatura XX veka. Kazań: PIK Dom Piečati, 2003.
- Ахунов, Азат М. “Гаяз Исхаки «Кто он? Кто он, кто нашу нацию взрастил?»." Татарский мир, 2004, №3. http://www.tatworld.ru/article.shtml?article=489§ion=0&heading=0.
- Сахапов, Минахмет Ж. Золотая эпоха татарского ренессанса. Казань: Таткнигиздат, 2004.