Bătălia de la Ebersberg

Bătălia de la Ebersberg
Parte din Războiul celei de-a Cincea Coaliții
Informații generale
Perioadă3 mai 1809
Locla 6 de km sud de Linz
48°18′11″N 14°17′26″E ({{PAGENAME}}) / 48.3031°N 14.2906°E
RezultatVictorie franceză
Beligeranți
Franța Imperiul Francez Imperiul Austriac
Conducători
André MassénaJohnann von Hiller
Efective
7,000 - 8,000 de oameni[1]7,000 de infanteriști
400 de călăreți[1]
Pierderi
2,420 morți și răniți
687 prizonieri
2 fanioane[1]
1,887 morți și răniți
515 dispăruți
2,718 prizonieri
2 drapele
1 tun[1]

Bătălia de la Ebersberg (sau Ebelsberg) a avut loc pe 3 mai 1809, opunând o serie de trupe franceze, comandate de Mareșalul Masséna unei forțe austriece, aflate sub comanda generalului Hiller. În urma bătăliilor de la Abensberg și Eckmühl, armata austriacă a fost tăiată în două, de o parte și de alta a Dunării, forța lui Hiller fiind împinsă la sud de fluviu. Francezii lui Masséna cuceresc rapid Passau și Linz și se dirijează către podul de la Mathausen, la confluența râului Traun cu Dunărea. Generalul austriac, încercând să treacă fluviul pe aici, se lovește de trupele lui Masséna, pe 2 mai, confruntarea având loc la Wels. Bătălia se reia în ziua următoare, când Masséna ordonă brigăzii Coehorn din divizia Claparède să ia cu asalt podul, castelul și orașul. Generalul Oudinot conduce personal asaltul și cucerește podul, împingând înapoi forțele inamice, care se retrag în castel, de unde declanșează un intens foc de artlerie, care produce pierderi uriașe forțelor franceze, dar situația este redresată atunci când divizia lui Legrand cucerește castelul și ocolește orașul prin sud. Bătălia se transformă într-un masacru, atunci când luptele se mută pe străzile orașului mistuit de flăcări. Sosirea diviziei Molitor îl obligă pe Hiller să se retragă spre Enns, putând apoi să traverseze Dunărea la Krems. Ca atare, rămășițele forței austriece s-au putut retrage iar francezii au înregistrat pierderi majore, mai ales în ceea ce privește divizia Claparède, care a pierdut nu mai puțin de 2,100 de oameni. Napoleon a calificat bătălia drept „o prostie”[1][2].

Note modificare

  1. ^ a b c d e Alain Pigeard, „Dictionnaire de la Grande Armée”, Tallandier, Bibliothèque Napoléonienne, 2004, ISBN 2-84734-009-2, pag. 658-
  2. ^ Fierro, Alfredo; Palluel-Guillard, André; Tulard, Jean - „Histoire et Dictionnaire du Consulat et de l'Empire”, Éditions Robert Laffont, ISBN 2-221-05858-5, pag. 746-747.