Bătălia de la Ekau
Parte din Campania din Rusia Modificați la Wikidata

Informații generale
Perioadă19 iulie 1812
LocEkau, Imperiul Rus
56°36′N 24°12′E ({{PAGENAME}}) / 56.600°N 24.200°E
RezultatVictorie franceză
Beligeranți
Imperiul Rus Imperiul RusFranța Primul Imperiu Francez
 Prusia
Conducători
Imperiul Rus Friedrich von Löwis⁠(d)Regatul Prusiei Julius von Grawert⁠(d)
Regatul Prusiei Friedrich Graf Kleist von Nollendorf⁠(d)
Efective
3.000–4.000 soldați
10 tunuri
7.000 soldați
32 tunuri
Pierderi
600 de morți, răniți și dispăruți, 300 capturați[1]minime[1]

Bătălia de la Ekau a fost o bătălie din faza inițială a invaziei franceze a Rusiei. Trupele lui Napoleon din Corpul al X-lea pruso-francez al Mareșalului MacDonald, care erau în avantaj, au învins trupele lui Alexandru I care se apărau sub comanda generalului Löwis.[1]

Preludiu

modificare

În dimineața zilei de 18 iulie, generalul Löwis, comandantul forțelor ruse din Mitau, a primit vești despre ocuparea orașului Bauska⁠(d) de către Divizia a 27-a prusacă a generalului Grawert⁠(d). Generalul Löwis, urmărind să împiedice deplasarea armatei napoleoniene spre Riga, a luat o poziție la castelul Gross-Ekau. La rândul său, generalul Grawert i-a făcut cunoscut generalului Kleist, care se afla cu forțele sale la est, despre ce s-a întâmplat. Grawert a decis să-i atace pe rușii de pe front, ordonând coloanei lui Kleist să flancheze și să îndepărteze detașamentul lui Löwis. Împăratul Alexandru I, care s-a aflat tot timpul cu Armata 1 Vest, împreună cu alaiul său a plecat la Sankt Petersburg în noaptea de 7 (19) iulie.[2]

Bătălie

modificare
Situația a rămas stabilă până seara, când trupele generalului Kleist care se apropiau au lovit pozițiile lui Löwis dinspre est. Aceasta a decis deznodământul luptei.

În dimineața zilei de 19 iulie, generalul Grawert a lansat un atac de artilerie. Apoi a trimis regimentul 4 de cuirasieri Westfalian să atace pozițiile rusești. Până la ora 18:30 pe 7 iulie (19), pușcașii prusaci au stabilit un cap de pod pe malul drept al râului Ekau și au capturat podul. La ora 19, Grawert a stabilit contactul cu Kleist, care se apropiase de la est, și și-a plasat trupele de ambele părți ale drumului spre Riga.

Kleist a atacat din mișcare flancul stâng al rușilor și, după o luptă tensionată, a preluat poziția lor. Apoi Kleist cu două batalioane a pătruns în așezarea Ekau. Prusacii au reușit să zdrobească două batalioane rusești și să captureze steagul Batalionului 2 al Regimentului de Infanterie Revel.

La ora 22:00 Löwis a lansat un contraatac, dar nu a reușit să întoarcă soarta bătăliei. Ca urmare, trupele sale s-au retras la Riga, prusacii nu i-au urmărit.

Unitățile de care dispunea Löwis erau lipsite de experiență, lente în a face schimbări tactice.

Importanța strategică a bătăliei s-a redus la faptul că trupele alese ale lui Löwis, destinate să protejeze Riga, au fost înfrânte. Aceasta a obligat forțele ruse să părăsească tot malul stâng al Dvinei de Vest și, ca măsură preventivă, să incendieze suburbia Mitau din Riga.[1]

Moștenire

modificare

La aniversarea a 195 de ani de la bătălie, cluburile istorice militare din Letonia, Rusia, Polonia și Lituania au organizat o punere în scenă costumată a bătăliei. În 2012, la aniversarea a 200 de ani de la bătălie, Comitetul jubiliar public din Letonia care comemora Războiul Patriotic din 1812 în Riga a publicat cartea lui Oleg Pukhlyak Bătălia de la Gross Ekau.[3]

Bibliografie

modificare
  • klio (). „French invasion in Latvia”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  • latvian (). „Battle of Iecava”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  • notabene (). „Patriotic War of 1812”. Accesat în . 

Vezi și

modificare