Bătălia de la Eupatoria
Asaltul de la Eupatoria a fost cea mai importantă acțiune militară a războiului Crimeii din iarna anului 1855. Generalul rus Ștefan Hrulev, în dorința de a preîntâmpina o ofensivă de proporții a turcilor, a hotărât să atace baza acestora din Eupatoria cu o forță de 19.000 de oameni.
Bătălia de la Eupatoria | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte a Războiului Crimeii | |||||||
Atacul cavaleriei franceze | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Imperiul Otoman Franța Marea Britanie | Imperiul Rus | ||||||
Conducători | |||||||
Omar Pasha Mehmet Iskender Pasha General d'Allonville | Gen. Ștefan Hrulev | ||||||
Efective | |||||||
30.000 otomani (4 divizii infanterie, 1 regiment de cavalerie și cca. 100 tunuri) 3 regimente franceze de cavalerie și o baterie de artilerie cu cai Pe mare: 4 vapoare britanice, 1 fregată cu aburi otomană și una franceză. | Între 20.000 și 30.000 (36 batalioane de infanterie organizate în 4 divizii, 6 regimente de cavalerie, 108 piese de artilerie) | ||||||
Pierderi | |||||||
415 morți sau răniți | 2.500 morți 583 răniți | ||||||
Modifică date / text |
Deși garnizoana din Eupatoria avea mai mult de 35.000 de militari, Hrulev a sperat să-i ia prin surprindere pe turci, atacându-i în dimineața zilei de 17 februarie 1855. Însă, atât garnizoana turcă cât și flota aliată franco-britanică au anticipat intențiile generalului rus și i-au întâmpinat pe atacatori cu un foc nimicitor. După ce a pierdut aproximativ 750 de oameni, generalul rus a ordonat retragerea. Acest eșec a dus la demiterea comandantului rus Alexandr Sergheevici Menșikov și este probabil să fi înăutățit starea de sănătate a împăratului Nicolae I, care a murit la câteva săptămâni după atacul eșuat.
Din punct de vedere strategic, victoria aliaților de la Eupatoria a asigurat controlul total al Mării Negre și în același timp, a permis menținerea amenințării asupra flancului rușilor până la încheierea ostilităților. Prin victoria de la Eupatoria, aliații își mențineau șansele de a cuceri Sevastopolul. În același timp, rușii nu aveau posibilitatea de a aproviziona în mod corespunzător asediații, existând veșnic amenintărea tăierii comunicațiilor terestre prin peninsula Crimeea în dreptul Perekopului.
Turcii și-au recăpătat încrederea în forțele proprii și, într-o oarecare măsură, și-au recâștigat reputația internațională.