Bătălia de la Goodwin Sands

Bătălia de la Goodwins Sands
Parte din Primul Război Anglo-Olandez
O ilustrație a bătăliei
Informații generale
Perioadă 29 mai 1652 Loc Dover, Anglia 51°16′26″N 1°30′29″E ({{PAGENAME}}) Rezultat Indecisă
Beligeranți
Republica celor Șapte Provincii Unite ale Țărilor de Jos	Comunitatea Angliei
Conducători
Maarten Tromp⁠(d)	Robert Blake⁠(d)
Efective
40 nave de război	23 nave de război
Pierderi
1 navă capturată	0 nave

Bătălia de la Goodwin Sands, cunoscută și ca Bătălia de la Dover, a izbucnit la 19/29 mai 1652 lângă Dover atunci când o flotă engleză comandată de generalul-pe-mare Robert Blake^⁠(d) a încercat să percheziționeze o flotă neerlandeză comandantă de Maarten Tromp^⁠(d). A fost prima bătălie din cadrul Primului Război Anglo-Neerlandez, deși războiul a fost declarat oficial o lună mai târziu.

Context

Parlamentul englez a adoptat Primul Act de Navigație in octombrie 1651, țintind în comerțul vital pentru neerlandezi. Negustorii neerlandezi au fost îngrijorați atunci când la începutul anului 1652 George Ayscue a capturat 27 corăbii neerlandeze care făceau comerț cu colonia regalistă din Barbados, încălcând astfel interdicția. Ambele părți au început să se pregătească de război, dar conflictul s-ar fi putut amâna dacă nu ar fi avut loc incidentul din 29 mai 1652 în apropierea strâmtorii Dover între un convoi neerlandez escortat de 40 nave de război comandate de Locotenentul-amiral Maarten Tromp și o flotă neerlandeză de 25 nave de război sub generalul-pe-mare Robert Blake.

Prima înfruntare directă dintre navele de război englezești și cele neerlandeze a avut loc în Canalul Mânecii la 22 mai 1652, la Start Point (lângă Dartmouth). Un convoi de 7 nave comerciale neerlandeze, escortat de 3 nave de război, se îndrepta spre vest de-a lungul Canalului în drum spre Marea Mediterană. Trei corăbii englezești sub comanda căpitanului Anthony Young (pe President 36 tunuri) s-a apropiat de convoiul neerlandez crezând că sunt nave englezești. Comandatul flotei neerlandeze a coborât toate steagurile în semn de salut, conform cerințelor unei ordonanțe a lui Cromwell care obliga toate corăbiile străine din Marea Nordului sau din Canal. Însă unul dintre căpitani neerlandezi nu s-a conformat. Young a deschis focul pentru a-l obliga să salute, urmând o canonadă de 90 de minute până ce toată escadra neerlandeză și-a coborât steagurile și i s-a permis să continue navigația.

Preludiul

În aprilie 1652 Locotenentul-amiral Maarten Tromp (pe Brederode 54 tunuri) a pornit cu flota sa de 41 nave (după alte surse între 40 și 42), din care doar 10 erau de război propriu-zise, restul fiind vase comerciale armate, să patruleze în Canalul Mânecii pentru a proteja comerțul neerlandez de agresiunile englezilor. Starea proastă a mării l-a silit pe Tromp să își abandoneze la 28 mai ancorajul vulnerabil dintre Dunkerque și Nieuwpoort și să se adăpoastească în aceiași seară pe coasta engleză, în apropiere de castelul de la Dover, lângă South Foreland.

În momentul apropierii neerlandezilor lângă coasta Kentului se aflau două escadre englezești. Cea mai apropiată era cea de 9 nave sub comanda lui Nehemiah Bourne (pe Andrew 56 tunuri) prezentă în ancorajul de la Downs la extremitatea îndepărtată a Nisipurilor Goodwin (Goodwin Sands), la nord-est de Tromp. Mult mai spre vest se găsea escadra de 11 nave de război și o navă de comerț a generalului-pe-mare Robert Blake (pe James 60 tunuri) la gura râului Rye.

Flota neerlandeză s-a apropiat de extremitatea sudică a Nisipurilor Goodwin, South Sand Head, iar Tromp, care nu dorea să riște angajarea într-o bătălie, a trimis două nave cu doi căpitani la nava lui Bourne pentru a-i explica situația. Bourne era atunci comandant-șef al escadrei, prin permisiunea specială a lui Blake, și arbora în consecință steagul pe catargul mare. Din această cauză Tromp a crezut inițial că Blake însuși se află la bord. Cele două nave trimise de Tromp au intrat în Downs și au salutat steagul de amiral. Căpitanii au mers apoi la bordul navei amiral și au explicat că prezența lui Tromp era involuntară, că vânturile potrivnice l-au impiedicat să rămână în continuare în fața Dunkerque-ului, unde a pierdut multe ancore și lanțuri, și că tot ceea ce dorea era adăpost. Bourne a răspuns că Tromp ar face bine să își demonstreze sinceritatea prin îndepărtarea de coastă cât mai repede cu putință.

Această primă întâlnire dintre cele două flote s-a încheiat pașnic. Între timp Tromp a ancorat în rada de la Dover. El nu a intrat în Downs deoarece nu dorea să trezească dispute în privința steagului, de vreme ce nu primise nici un ordin de a-l coborî. Deci era de așteptat să nu își coboare steagul în fața Castelului din Dover, lucru pe care nici nu îl făcu. Castelul a tras unul sau două focuri de tun pentru a-i atrage atenția asupra acestui fapt, dar singura reacție a lui Tromp a fost să își exerseze toată ziua trăgătorii cu puștile.

În acest timp Blake se afla cu escadra sa de 13 nave în Golful Rye. Având în vedere starea de tensiune existentă între cele două state, la prima vedere a lui Tromp, Bourne s-a temut că va fi atacat, și pe lângă pregătirea navelor sale pentru luptă el a trimis și un mesaj urgent lui Blake cerându-i să vină imediat în sprijinul său. La 28 mai vântul a suflat dinspre nord-est iar Blake a primit repede mesajul. El a schimbat cursul imediat și i-a răspuns lui Bourne să i se alăture.

Desfășurarea bătăliei

Mesajul lui Blake a ajuns la Downs la orele 10.00 din 29 mai în momentul când neerlandezii își strânseseră formația și se îndreptau spre Calais profitând de îmbunătățirea vremii și când escadra lui Blake se apropia luptând împotriva vântului de est. Bourne, care staționase toată noaptea două fregate între restul escadrei sale și Tromp, a ridicat ancora pe la mijlocul zilei când mareea l-a avantajat. Pe când Bourne se afla la South Foreland, chiar atunci Tromp a descoperit un convoi neerlandez de 17 corăbii comerciale, ce se întorcea din Marea Mediterană, care ancorase aproape de coasta engleză și, în ciuda prezenței celor două escadre englezești, a decis să se întoarcă pentru a evita capturarea convoiul. Conform altei surse Tromp a întâlnit în mijlocul pasului Calais două nave neerlandeze care l-au informat de un incident recent în care un convoi neerlandez a fost hărțuit și a fost deschis focul asupra lui de către escadra căpitanului Young la Start Point, Tromp întorcându-se imediat înapoi pentru a protesta în fața lui Blake. Această manevră îi luă prin surprindere pe englezi, mai ales că flota neerlandeză luase în frunte cu nava Brederode a lui Tromp direcția spre Blake, aflat atunci lângă Folkestone.

În timp ce flotele se apropiau una de alta Blake, care dăduse ordinul ca navele să se pregătească de luptă, a tras o lovitură de tun, semnal pentru neerlandezi că li se cerea să își coboare steagurile. Tromp a refuzat declarând ulterior că a dat ordinul de a coborî steagul, dar înainte să fie timp să se facă acest lucru. Blake a tras încă o lovitură de tun, și apoi un al treilea avertisment care a lovit vasul Brederode, ghiuleaua ieșind pe partea cealaltă a navei și retezînd brațul unui marinar.

Fiecare parte a oferit o relatare diferită a celor ce s-au întâmplat ulterior. Englezii au afirmat că Tromp a răspuns cu o bordee și a pornit atacul ridicând steagul sângeriu sub cel neerlandez urmat de alte corăbii, în timp ce Tromp a susținut că englezii au deschis focul cei dintâi, țintindu-i tachelajul. Asta a marcat începutul unei bătălii în toată regula, între cele 41 de nave ale lui Tromp și cele 12 ale lui Blake (pe la ora 16.00). Tromp a schimbat cursul și traversând întreaga sa flotă s-a îndreptat direct spre Blake. Lupta de artilerie ce a urmat nu a păstrat vreo ordine tactică. Natura impulsivă a acestui atac era evidențiată și de linia împrăștiată pe care o formase flota neerlandeză la momentul impactului. Navele neerlandeze s-au avântat una după alta în acțiune. Lupta s-a încins în avangardă; Blake a fost susținut de câteva din cele mai mari nave ale sale, deși o parte din ele se aflau prea departe sub vânt și a trecut ceva timp până au reușit să urce și să se alăture luptei. De partea lor, neerlandezii, fiind mult superiori numeric, ar fi încercuit avangarda englezilor dacă Bourne nu ar fi atacat impetuos ariergarda dezordonată cu escadra sa de 9 nave. Apropierea coastei a îngăduit unor bărci cu pescari din Kent să se aproprie plini de curaj și să se suie la bordul lui James ca să înlocuiască pierderile umane. Lupta a continuat până la lăsarea întunericului. În avangardă navele englezești mai grele au rămas pe poziții, suferind avarii considerabile, dar provocând și ele distrugeri mari.

Urmările

Deși englezii erau depășiti numeric navele lor erau în general mai mari decât cele ale lui Tromp. La sfârșitul unei lupte de 5 ore încă nu se vedea cine era în avantaj. O dată cu lăsarea întunericului navele engleze s-au raliat la coastă iar flota neerlandeză s-a retras într-o linie defensivă pentru a proteja convoiul. Două nave neerlandeze au fost prea avariate ca să mai poată pleca împreună cu flota lui Tromp și au căzut în mâinile englezilor. Spre dimineață s-a văzut că Bourne a capturat cele două nave neerlandeze, Sint Laurens și Sinte Maria. Cea din urmă a fost abandonată de englezi din cauză că era pe punctul de a se scufunda; ea a mers în derivă și în dimineața de 30 mai a fost descoperită fără catarge de către neerlandezi, care au remorcat-o până în port. Echipajul ei însă a rămas prizonier pe nava lui Lawson, Fairfax, unde fuseseră în prealabil transportați. Tromp i-a oferit scuzele sale lui Blake și a cerut returnarea navei capturate, dar Blake a refuzat.

Avantajul era de partea englezilor care nu au pierdut nici o corabie. Dintre navele englezești, nava amiral James a suferit cel mai multe avarii, atât datorită faptului că a fost prima angajată în luptă cât și pentru că a fost principala țintă a atacului neerlandezilor. La bordul ei au murit 6 oameni, 9 sau 10 au fost grav răniți, iar 25 au fost răniți ușor. Nava a primit 70 lovituri majore în cocă și catarge, catargul artimon a fost doborât peste bord iar velele și parâmele au fost făcute bucățele.

Caracteristică pentru tot războiul ce avea să urmeze, apărea deci, încă de la prima luptă, superioritatea calitativă a navelor engleze care făcuseră față unui număr dublu de adversari fără să fi pierdut nici una capturată sau scufundată.

Bătălia de la Goodwin Sands a declanșat efectiv Primul Război Anglo-Neerlandez. Blake s-a întors pe mare în luna iunie, deși războiul nu a fost declarat oficial mai devreme de 10 iulie.

Flota engleză

A fost compusă din diverse escadre care totalizau 25 vele (navele nu sunt in linia de bătaie, echipajele sunt cotele oficiale valide la acea vreme)

Escadra engleză din Canal (Anthony Young) (nu a luat parte la bătălia din 29 mai) 3 nave de război cu 84 tunuri și 350 oameni
Rang	Navă	Tunuri	Echipaj	Căpitan
4	(Great) President	36	180	Căpitanul Anthony Young
5	Nightingale	24	90	Jacob Reynolds
5	Recovery	24	80	Francis Allen

Escadra engleză de la Rye (Robert Blake) (navele nu navigau într-o ordine prestabilită) 12 nave de război, 3 nave mici cu 452 tunuri si 1.710 oameni
Rang	Navă	Tunuri	Echipaj	Căpitan
2	James	60	350	Generalul-pe-mare Robert Blake (1599-165), căpitan John Gilson
2	Victory	52	300	Lionel Lane
3	Garland	44	200	John Gibbs
3	Speaker	52	280	John Coppin
4	Ruby	42	180	Anthony Houlding
4	Sapphire	38	160	Robert Moulton Jr.
3	Worcester	42	200	Charles Thorowgood
5	Star	24	80	Robert Saunders
4	Portsmouth	36	170	William Brandley
6	Martin	12	50	Robert Clarke
5	Mermaid	24	90	Richard Stayner
5	Rubert	26	?	(navă comercială armată)

Escadra engleză din Downs (Nehemiah Bourne) (navele nu navigau într-o ordine prestabilită) 9 nave de război cu 372 tunuri și 1.760 oameni
Rang	Navă	Tunuri	Echipaj	Căpitan
2	Andrew	56	350	Maiorul Nehemiah Bourne (1611-1691) (comandant în absența lui Penn) căpitan Edward Hall
2	Triumph	62	350	Amiralul William Penn (1621-1670) (pe uscat în timpul luptei) căpitan Abraham Wheeler
2	Fairfax	52	280	John Lawson
2	(Happy) Entrance	44	200	Edmund Chapman
4	Centurion	36	180	Walter Wood
4	adventure	36	160	Andrew Ball
4	Assurance	40	160	Benjamin Blake
5	Greyhound	26	80	Henry Southwood
5	Seven Brothers	26	?	Robert Land (navă comercială armată)

Flota Neerlandeză

40 nave de război cu 1.241 tunuri și 4.603 oameni

Avangarda (Jan Thijssen) (navele nu navigau într-o ordine prestabilită) 12 nave de război cu 370 tunuri și 1.338 oameni
Amiralitate	Navă	Tunuri	Echipaj	Căpitan
Vlissingen-dir	Witte Lam	32	110	Comodorul Jan Thijssen Matheeus
Middelburg-dir	Gouden Leeuw	30	110	Jacob Penssen
Middelburg-dir	Gouden Leeuwin	30	105	Johannes van Regermorter
Middelburg-dir	Vergulde Haen (Middelburg)	30	105	Jan Le Sage
Middelburg-dir	Sint Laurens	30	105	Bastiaen Tuijnemans – capturată de englezi
Amsterdam-dir	Groote Liefde	38	135	Bruijn van Seelst
Amsterdam-dir	(Grooten) Alexander	28	100	Jan Meijckes (sau Maijkers)
Amsterdam-dir	Prinses Roijaal	28	110	Maerten de Graeff
Amsterdam-dir	Gideon van Sardam	34	120	Hector Bardesius
Amsterdam-dir	Sint Salvador	34	120	Matheeus Corneliszoon
Enkhuizen-dir	Vergulde Zon	28	108	Jacob Claesz Duijm
Hoorn-dir	Liefde	28	110	Pieter Adriaansz van Blocker

Centrul (Maarten Tromp) (navele nu navigau într-o ordine prestabilită) 19 nave de război cu 601 tunuri si 2.255 oameni
Amiralitate	Navă	Tunuri	Echipaj	Căpitan
Rotterdam	Brederode	54	270	Locotenentul-amiral Maarten Harpertszoon Tromp (1597-1653) căpitan Abel Roelantsz Verboom (Vader Abel) stuurman Egbert Meussen Kortenaer
Noorderkwartier	(Wapen van) Hoorn	30	95	Pieter Allertszoon
Noorderkwartier	Prins Maurits	28	105	Cornelis Pietersz Taenman
Enkhuizen-dir	Maecht van Enkhuizen	28	110	Gijsbert Malcontent
Noorderkwartier	Alkmaar	28	95	Jan Waraertsz Cappelman
Amsterdam-dir	(Vliegende) Faem	28	110	Jacob Cornelisz Swart
Amsterdam-dir	Sint Matheeus	34	125	Cornelis Naeuoogh
Amsterdam-dir	Groote Vergulde Fortuijn	35	135	Frederick de Coninck
Amsterdam-dir	Neptunus	36	125	Gerrit van Limmen
Harlingen-dir	Sint Vincent	28	105	Andries Douwesz Pascaert
Amsterdam-dir	Prins Maurits	34	115	Nicolaes de With
Amsterdam-dir	Vergulde Valck	28	105	Cornelis Jansz Brouwer
Rotterdam-dir	Hollandia	26	105	Ruth Jacobsz Buijs
Amsterdam-dir	Blauwen Arend	28	105	Dirck Pater
Amsterdam-dir	Rooseboom	28	105	Gerrit Schuijt
Amsterdam-dir	Arke Troijane	28	100	Abraham van Campen
Amsterdam	Groningen	38	130	Joris van der Zaen (escortă pentru convoi)
Amsterdam-dir	Sint Maria	28	100	Sipke Fockes – capturată de englezi și abandonată, recuperată de neerlandezi
Amsterdam	Zeelandia	34	115	Jacob Huyrluyt (escortă pentru convoi)

Ariergarda (Pieter Florissen) (navele nu navigau într-o ordine prestabilită) 9 nave de război cu 170 tunuri și 1.010 oameni
Amiralitate	Navă	Tunuri	Echipaj	Căpitan
Noorderkwartier	Wapen van Enkhuizen	30	120	Gerrit Femssen
Noorderkwartier	Wapen van Monnikendam	24	95	Arent Dirckszoon
Noorderkwartier	Sampson	26	95	Willem Claesz Ham
Amsterdam -dir	Kroon Imperiael	34	125	Cornelis Jansz Poort
Amsterdam -dir	Nassouw van der Burgh	34	130	Lambert Pieterszoon
Monnikendam-dir	Swarte Beer	32	115	Jacob Claesz Boot
Edam-dir	Vergulde Halve Maen	30	110	Jacob Fredericksz Houckboot
Hoorn-dir	Samson	30	110	Jacob Houck
Medemblick-dir	Sint Jeronimus	30	110	Jan Pietersz Eenarm

Bibliografie

• The Naval Review Vol.XVI No.4, The Development of Tactics, Admiral Sir Reginald Custance, 1928
• Războiul naval de-a lungul veacurilor, Vol.II Epoca navelor cu vele și a artileriei cu ghiulele, Partea I (până în anul 1713), Nicolae Koslinski, Editura ARA - București, 1996
• The Great Admirals: Command at Sea, 1587-1945, Jack Sweetman, Little, Naval Institue Press, 1997