Bătălia de la Landshut (1809)

Bătălia de la Landshut
Parte din Războiul celei de-a Cincea Coaliții Modificați la Wikidata

Bătălia de la Landshut. Generalul Georges Mouton, aghiotant al Împăratului conduce companiile de grenadieri ale regimentului 17 de linie la atac pe podul de la Landshut.
Informații generale
Perioadă21 aprilie, 1809
Locla 54 de km sud de Regensburg
48°32′22″N 12°09′03″E ({{PAGENAME}}) / 48.53944°N 12.15083°E
RezultatVictorie franceză
Beligeranți
Franța Imperiul Francez
Regatul Württemberg
Regatul Bavariei
Imperiul Austriac
Conducători
Napoleon IJohann von Hiller
Efective
77,00036,000 - 40,000
Pierderi
774 morți sau răniți[1]1543 morți sau răniți
6227 prizonieri
3 drapele
14 tunuri
610 cutii de muniții
213 vagoane de bagaje
3 echipaje de pod
spitalele și magaziile[1]

Bătălia de la Landshut a opus o armată franco-germană (Armata din Germania), sub comanda Împăratului Napoleon I unei armate austriece inferioare numeric, comandate de generalul Johann von Hiller. În urma înfrângerii de la Abensberg, armata austriacă se afla în retragere, astfel că Napoleon trimite la Landshut corpurile de armată ale lui Lannes, Vandamme și De Wrede, puternicul corp al lui Masséna urmând să ajungă la rândul său în timpul zilei. Austriecii reușiseră să ocupe Landshut și Trauswitz, cât și platoul Geisenhausen, dar în urma șarjei franceze, sunt nevoiți să se replieze, trecând podurile și opunând o puternică rezistență de infanterie și dând foc marelui pod de lemn peste Isar. Morand, cu regimentele 13 ușor și 17 de linie atacă infanteria austriacă dar doar în jurul orei 12:30 francezii reușesc să captureze podul, când generalul Mouton ia comanda companiilor de grenadieri ai regimentului 17 de linie și se lansează sub o ploaie de gloanțe, capturează podul și ajunge până la primele străzi ale orașului. În aceste momente sosește Masséna cu diviziile Molitor și Boudet ale corpului său, cu una din diviziile lui Oudinot și cu brigada de cavalerie ușoară a lui Marulaz. Austriecii observă imensa disproporție de forțe și se retrag rapid, evacuând orașul și abandonând un material imens, ultimele ostilități încheindu-se totuși deabia la lăsarea serii.[1]. Pierderile totale ale armatei austriece au fost de aproximativ 10,000 de oameni[2].

Note modificare

  1. ^ a b c Alain Pigeard, „Dictionnaire de la Grande Armée”, Tallandier, Bibliothèque Napoléonienne, 2004, ISBN 2-84734-009-2, pag. 694-695
  2. ^ Fierro, Alfredo; Palluel-Guillard, André; Tulard, Jean - „Histoire et Dictionnaire du Consulat et de l'Empire”, Éditions Robert Laffont, ISBN 2-221-05858-5, pag. 885.