Bătălia de la Margus

Carinus, pe aversul unui aureus emis la monetăria din Cyzic, prin 282 - 283; cap laureat spre dreapta; IMP C M AVR CARINVSNOB C; 4,4 grame

Informații generale

Perioadă	iulie 285
Loc	râul Margus, Moesia
Rezultat	Victorie lui Dioclețian

Beligeranți

Dioclețian

Carinus

Bătălia de la Margus a avut loc în martie 285, în apropiere de Margus, azi Požarevac, în Republica Serbia, pe malurile râului Margus, actuala Velika Morava. În bătălie au fost opuse armatele împăraților romani rivali Dioclețian și Carinus.

Contextul istoric

În 282, când împăratul Carus a acces la putere, și-a ridicat pe cei doi fii ai săi, Carinus și Numerian, la demnitatea de caesar. La moartea lui Carus (25 decembrie 283), Carinus, desemnat de tatăl său drept succesor, a devenit împărat. Dar Numerian, proclamat împărat de soldații armatei din Răsărit, a primit sprijinul lui Dioclețian, șeful gărzii imperiale.

În 284, Numerian, poate otrăvit, a fost găsit mort de către generalii săi. Dioclețian a fost, la rândul său, aclamat drept împărat de către armata din Răsărit. Imediat, a început războiul dintre Carinus și Dioclețian.

În Italia de Nord, Julianus din Pannonia^[1] fusese și el, la rândul său, proclamat împărat de către soldații săi. Carinus a mers contra lui și l-a învins, la începutul anului 285, în apropiere de Verona. Apoi a mers contra lui Dioclețian.

Bătălia

Carinus a întâlnit trupele lui Domițian nu departe de Viminacium, capitala provinciei Moesia Superior, lângă râul Margus^[2], în proximitatea orașului cu același nume, astăzi Požarevac.

Potrivit istoricului roman Aurelius Victor, ostil lui Carinus, împăratul a repurtat victoria, însă a fost asasinat de unul dintre ofițerii săi, căruia împăratul îi sedusese soția^[3]. Istoricul Eutropius afirmă, la rândul său, că împăratul Carinus a fost, pur și simplu, abandonat de soldații săi^[4]: se știe că Dioclețian l-a menținut în funcția sa pe Prefectul Pretoriului lui Carinus, Consulul Aurelius Aristobulus^[5] · ^[6]. Această menținere ar putea să recompenseze o trădare, întrucât nu doar că Aristobulus și-a păstrat consulatul și Prefectura Pretoriului, dar a devenit și Proconsul al Provinciei Africa și Prefect al Orașului.^[7]

Bibliografie

Izvoare antice

Aurelius Victor, Liber de Caesaribus
Eutropius, Breviarium ab urbe condita

Izvoare moderne

A.H.M. Jones, J.R. Martindale, și J. Morris, „Carinus”, The Prosopography of the Later Roman Empire Vol. I, Cambridge, 1971.
T.D. Barnes, Constantine and Eusebius, Harvard University Press, 1981, p. 5.
William Leadbetter, "Carinus (283-285 A.D.)", De Imperatoribus Romanis

Note

^ Marcus Aurelius Iulianus Sabinus (corrector Venetiae et Histriae) (n. ? - d. începutul anului 285, aproape de Verona), cunoscut și sub numele de Julianus sau Julianus din Pannonia, a fost un uzurpator roman.
^ Margus este vechea denumire, din vremea romanilor, a râului, afluent al Dunării, pe partea dreaptă, cunoscut astăzi sub numele de Morava sau Velika Morava.
^ Aurelius Victor, 39.11
^ Eutropius, 9.20.2
^ Titus Claudius Aurelius Aristobulus (mort după 285) a fost un înalt demnitar al Imperiului Roman. El a servit sub domniile împăraților Carinus și Dioclețian.
^ Potrivit lui Aurelius Victor (39.15) acest gest era o dovadă de clemență din partea lui Dioclețian.
^ Jones, p. 106

Acest articol despre un subiect istoric este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.

[1] Marcus Aurelius Iulianus Sabinus (corrector Venetiae et Histriae) (n. ? - d. începutul anului 285, aproape de Verona), cunoscut și sub numele de Julianus sau Julianus din Pannonia, a fost un uzurpator roman.

[2] Margus este vechea denumire, din vremea romanilor, a râului, afluent al Dunării, pe partea dreaptă, cunoscut astăzi sub numele de Morava sau Velika Morava.

[3] Aurelius Victor, 39.11

[4] Eutropius, 9.20.2

[5] Titus Claudius Aurelius Aristobulus (mort după 285) a fost un înalt demnitar al Imperiului Roman. El a servit sub domniile împăraților Carinus și Dioclețian.

[6] Potrivit lui Aurelius Victor (39.15) acest gest era o dovadă de clemență din partea lui Dioclețian.

[7] Jones, p. 106

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]