Bătălia de la Popricani

Bătălia de la Popricani
Parte din Războiului pentru tronul Moldovei din 1653

Informații generale
Perioadă 1 mai 1653
Loc Popricani, Principatul Moldovei
Rezultat Victorie decisivă a cazacilor
Beligeranți
Coat of arms of Moldavia.svg Principatul Moldovei
Coat of arms of Transylvania.svg Principatul Transilvaniei
Herb Viyska Zaporozkoho.svg Cazaci zaporojeni
Crimean Tatar tamga icon (blue and gold).png Hanatul Crimeii
Conducători
Coat of arms of Moldavia.svg Gheorghe Ștefan
Coat of arms of Transylvania.svg Ioan Kemény
Timuș Hmelnițki
Efective
10.000 - 20.000 soldați 13.000 soldați
Pierderi
semnificative mici

Bătălia de la Popricani a avut loc pe 1 mai 1653, între o armată moldo-transilvăneană condusă de Gheorghe Ștefan pe de-o parte și o armatǎ cazaco-tătară condusă de Timuș Hmelnițki. Bătălia s-a încheiat cu înfrângerea moldovenilor și ocuparea Iașiului.

DesfășurareModificare

În aprilie 1653, cazacii și tătarii sub conducerea lui Timuș Hmelnițki au intrat în ținuturile Moldovei pentru a-l înscăuna acolo pe Vasile Lupu. Până la 28 aprilie cazacii au trecut Nistrul pârjolind pământurile din cale. După trecerea Prutului trupele cazaco-tătare întâlnesc în cale o forțǎ moldo-transilvăneană sub conducerea lui Gheorghe Ștefan, care a luat poziții în jurul satului Popricani, pe râul Jijia. Forțele lui Ștefan variau între 10 000 - 20 000 de soldați, și erau compuse din moldoveni, transilvăneni, maghiari, germani, vlahi și greci, precum și civili din Iași. Armata cazaco-tătară număra aproximativ 13 000 de soldați.

BătăliaModificare

Bătălia a început cu atacul cavaleriei moldovenești, care a lovit tabăra cazacilor de pe malul stâng al râului Jijia, apoi moldovenii au folosit artileria, trăgând din cele 6 tunuri și arme de calibru mic. Cazacii au răspuns și ei din 11 tunuri de care dispuneau, stabilindu-se astfel o distanță între cele două tabere, tăiată însă de atacul moldovenilor, într-o luptă de săbii. În același timp, artileria cazacă a dispersat și aceste forțe rămase ale moldovenilor. Văzând înfrângerea, Gheorghe Ștefan s-a grăbit să fugă, urmărit fiind de cazaci. După înfrângerea moldovenilor, cazacii au trecut râului, fără vreo rezistență, intrând în capitala principatului, trupele moldo-transilvănene retrăgându-se în adâncul teritoriului. Înfrângerea de la Popricani a prăbușit moralul în rândurile armatei, dezertarea mare a soldaților din principat l-a făcut pe Ștefan să se retragă în Transilvania.

ConsecințeModificare

Ca urmare a bătăliei, Iașiul a fost ocupat, Gheorghe Ștefan a fugit, iar Vasile Lupu a început a doua sa domnie. Aceasta avea să dureze doar câteva luni, deoarece noul domnitor a hotărât să folosească armata cazaco-tătară de care dispunea pentru a declanșa o expediție de capturare a lui Gheorghe Ștefan, expediție soldată cu un eșec în bătălia de la Finta (în Țara Românească) și cu înlăturarea definitivă a lui Vasile Lupu de pe tronul Moldovei și cu revenirea lui Gheorghe Ștefan, susținut de domnul muntean Matei Basarab.

Legături externeModificare

BibliografieModificare

  • Tomasz Ciesielski: Od Batohu do Żwańca. Wojna na Ukrainie, Podolu i o Mołdawię 1652-1653. Wyd. Inforteditions. Zabrze 2007