Bătălia de la Câmpul lui Abraham

Pagina „Prima bătălie de la Québec” trimite aici. Pentru bătălia din Războiul de Independență al SUA vedeți Bătălia de la Quebec.
Bătălia de la Câmpul lui Abraham
Parte din Războiului de Șapte Ani

Moartea Generalului Wolfe de Benjamin West. Ulei pe pânză, 1770.
Informații generale
Perioadă13 septembrie 1759
LocQuebec City
46°48′06″N 71°13′12″W ({{PAGENAME}}) / 46.8017°N 71.22°V
RezultatVictorie britanică decisivă
Beligeranți
 Marea Britanie Franța
Conducători
James WolfeGeorge TownshendLouis-Joseph de Montcalm
Efective
4.800 soldați din trupele regulate2.000 soldați din trupele regulate
600 soldați în armata colonială
1.800 voluntari și indieni
Pierderi
60 morți
600 răniți
200 morți
400 răniți[1]

Bătălia de la Câmpul lui Abraham, denumită și Prima bătălie de la Quebec, (în franceză Bataille des Plaines d'Abraham sau Première bataille de Québec; în engleză Battle of the Plains of Abraham sau Battle of Quebec) a fost o bătălie din Războiul de Șapte Ani (denumit în SUA și Războiul Francez și Indian). Bătălia, ce a avut loc la 13 septembrie 1759, s-a dat între marina și armata britanică pe de o parte și armata franceză pe de altă parte, pe un platou în afara zidurilor orașului Québec, pe un teren inițial aflat în proprietatea unui fermier pe nume Abraham Martin, de la care se trage numele bătăliei.

În bătălie au fost implicați mai puțin de 10.000 de combatanți în total, dar s-a dovedit un moment decisiv în conflictul dintre Franța și Marea Britanie pentru soarta Noii Franțe, influențând înființarea ulterioară a Canadei.[2]

Punct culminant al unui asediu britanic de trei luni, bătălia a durat circa 15 minute. Trupele britanice comandate de generalul James Wolfe au rezistat cu succes înaintării în coloană a trupelor franceze și canadiene conduse de Louis-Joseph, marchiz de Montcalm, folosind tactici ce s-au dovedit extrem de eficiente împotriva formațiunilor militare folosite în epocă în marile conflicte europene. Ambii generali au fost răniți mortal în timpul bătăliei; Wolfe a suferit o lovitură ce avea să ducă la moartea sa la doar câteva minute de la începutul bătăliei, iar Montcalm a murit a doua zi dimineață din cauza unui glonț care l-a nimerit sub coaste. În urma bătăliei, restul trupelor franceze din Canada și din restul Americii de Nord au fost puse sub presiune crescândă de către forțele britanice.

Deși trupele franceze au continuat să lupte și au și câștigat câteva bătălii după căderea Quebecului, britanicii au păstrat permanent controlul asupra cetății. În decurs de patru ani, majoritatea posesiunilor franceze din estul Americii de Nord aveau să fie anexate de Imperiul colonial Britanic.

Note modificare

  1. ^ Borneman 2007, p. 223. diferă de cifrele tradiționale, dând 1.200 de victime în tabăra franceză.
  2. ^ „Battle of Quebec” [Bătălia de la Quebec]. . Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie modificare