Wikipedia

Bacteriocină

Bacteriocina este o peptidă sau o proteină de dimensiune mică. Bacteriocinele sunt produse atât de bacteriile de colorație Gram pozitive, cât și de bacteriile de colorație Gram negative. Ele pot avea mai multe roluri [1]:

  • unelte pentru colonizarea anumitor nișe (spații deja ocupate) din tractul gastrointestinal;
  • arme de atac (bacteriile dintr-o anumită specie pot elimina bacterii din aceeași specie secretând bacteriocine);
  • molecule de semnalizare. Într-o concertrație ridicată, bacteriocinele pot inhiba creșterea unor bacterii. Într-o concentrație mai scăzută ele pot intermedia comunicarea dintre bacterii, printr-un mecanism cunoscut și sub numele de sensibilitatea la cvorum.

Bacteriocinele au stârnit interesul comunității științifice datorită potențialului pe care îl au în a înlocui antibioticele.[2]

Bacteriocinele au fost descoperite de către A. Gratia în anul 1925 [3][4] El căuta noi metode de omorâre a bacteriilor, care au dus la descoperirea a noi antibiotice, dar și la descoperirea bacteriofagilor. Prima bacteriocină descoperită de A. Gratia a fost numită colicină, deoarece a omorât bacteria E. coli.

Clasificarea bacteriocinelor modificare

Bacteriocinele sunt clasificate după diferite criterii [5]:

  • după tipul de bacterii care le produc: bacteriocine produse de bacteriile de colorație Gram pozitive și bacteriocine produse de bacteriile de colorație Gram negative
  • după metoda în care omoară bacteriile: distrug membrana celulară, actionează precum o nuclează sau o deoxiribonuclează etc.
  • după informația genetică: sunt codificate în plasmide de dimensiuni mici sau mari, sau sunt codificate cromozomal
  • după metoda prin care sunt produse: sunt produse sau nu de ribozomi, suferă sau nu modificări post-translaționale

Bacteriocinele au fost grupate în mai multe clase

  • Clasa I: este clasa lantibioticelor și include nisina, bacteriocina produsă de bacteriile care produc acid lactic.
  • Clasa II: include bacteriocinele de mici dimensiuni, rezistente la temperaturi ridicate
  • Clasa III: include bacteriocine de dimensiuni mari (>10 kDa), care nu sunt rezistente la schimbările de temperatură

Baze de date modificare

Există două baze de date dedicate bacteriocinelor BAGEL [6] și BACTIBASE.[7][8]

Referințe modificare

  1. ^ „Bacteriocin Production: a Probiotic Trait? A minireview”. http://aem.asm.org/. . Arhivat din original la . Accesat în .  Legătură externa în |publisher= (ajutor)
  2. ^ „Dicționar/Bacteriocină”. bloguldesprestiinta.ro. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Gratia A (). „Sur un remarquable example d'antagonisme entre deux souches de colibacille”. Compt. Rend. Soc. Biol. 93: 1040–2. 
  4. ^ Gratia JP (). „André Gratia: a forerunner in microbial and viral genetics”. Genetics. 156 (2): 471–6. PMC 1461273  . PMID 11014798. 
  5. ^ Johnsbor, Ola; Blomqvist, Trinelise; Kilian, Mogens; Sigve Håvarstein, Leiv (). Molecular Biology of Streptococci. Horizon Scientific Press. pp. 25–59. ISBN 1904933327. 
  6. ^ de Jong A, van Hijum S A F T, Bijlsma J J E, Kok J, Kuipers O P (). „BAGEL: a web-based bacteriocin genome mining tool”. Nucleic Acids Research. 34 (9): W273–W279. doi:10.1093/nar/gkl237. PMID 1538908. 
  7. ^ Hammami R, Zouhir A, Ben Hamida J, Fliss I (). „BACTIBASE: a new web-accessible database for bacteriocin characterization”. BMC Microbiology. 7: 89. doi:10.1186/1471-2180-7-89. PMC 2211298  . PMID 17941971. 
  8. ^ Hammami R, Zouhir A, Le Lay C, Ben Hamida J, Fliss I (). „BACTIBASE second release: a database and tool platform for bacteriocin characterization”. BMC Microbiology. 10: 22. doi:10.1186/1471-2180-10-22. PMC 2824694  . PMID 20105292. 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Bacteriocină&oldid=15309328