Bai Sema (thai: ใบเสมา) „pietre de hotar” erau destinate marcarea regiunilor sfinte într-un wat (îngrăditura cu un zid a unei construcții religioase în Thailanda, Laos, Cambodgia). Budha a stabilit în „Vinayana Pitaka” (Coșul disciplinei) teritoriile sfinte unde țin călugării ritualurile religioase. Aceste locuri trebuie să aibă o suprafață minimă în care au loc 21 de călugări la distanța unui braț unul de altul, acest teritoriu nu avea să fie mai mare, probabil ca perimetru de 3 „Yojana” (1 Yojana = ca. 16 km). Un astfel de teritoriu fiind numit „Buddhasima” marcat cu „Nimitta” (reper de marcare graniței) care putea să fie: o colină, stâncă, copaci. mușuri de furnci, ape, drumuri, păduri etc. In Thailanda această marcare a locului sfânt s-a făcut din secolul VI până în secolul IX frecvent cu „Bai Sema”.

Bai Sema la Wat Mahathat
 
Bai Sema „cu coroană”, Wat Rajanadda, Bangkok
 
Bai Sema (cu forma de patrulater), Wat Mahanaparam, Bangkok
 
Bai Sema „cu ochi”, Wat Phra Kaeo, Bangkok