Banque de France

Banque de France
Tip	Q112176671[*]​
Fondată	18 ianuarie 1800
Țara	Franța
Sediu	Arondismentul 1 din Paris
Industrie	central banking[*][[central banking (economic activity)|​]] financial service activities, except insurance and pension funding[*][[financial service activities, except insurance and pension funding (division in classification of productive activities)|​]] Q112165987[*]​
Angajați	12.000
Prezență online
site web oficial pagină Facebook cont Twitter cont Instagram profil de LinkedIn

Banque de France (în română Banca Franței) este banca centrală a Franței. Are sediul central la Paris. Este o instituție bicentenară cu capital de francez de stat. Pentru exercițiul 2009, dividendul vărsat statului se ridica la 1.702 milioane de euro, iar impozitul pe societăți la 1.676 de milioane de euro.

Banque de France

Istorie

Banca centrală înainte de Banca Franței

Primul experiment al Regatului Franței cu o bancă centrală a fost Banque générale (Banque Générale Privée sau "General Private Bank"), înființat de John Law la cererea Ducelui de Orleans după moartea lui Ludovic al XIV-lea. Ea a fost menită să stimuleze economia stagnantă a Franței și să-și plătească datoria națională uluitoare obținută din războaiele lui Ludovic al XIV-lea, inclusiv Războiul Succesiunii Spaniole. A fost naționalizată în decembrie 1718 la cererea Legii și a fost redenumită oficial Banque Royale o lună mai târziu. A văzut un mare succes inițial, sporind industria cu 60% în doi ani, însă politicile mercantiliste ale Legii l-au văzut căutând să creeze monopoluri mari, ducând la Bubble Mississippi.

Misiunile Băncii Franței

Activitățile Băncii Franței sunt organizate în jurul a trei misiuni, care sunt încredințate fie Băncii Centrale Europene și deci, prin subsidiaritate, ca descendentă, Băncii Franței, fie direct, prin lege:

• stabilitatea monetară;
• stabilitatea financiară;
• prestarea de servicii specifice destinate colectivităților publice, întreprinderilor și particularilor.

Anexe

Bibliografie

• La Banque de France et la monnaie, Service de l'information de la Banque de France, 1972.
• Bertrand Gille, La banque en France au XIX° siècle, 1970.
• Henri Koch, Histoire de la Banque de France et de la monnaie sous la IV° République, 1983
• Alain Prate, La France et sa monnaie : essai sur les relations entre la Banque de France et les gouvernements, 1987
• Romuald Szramkiewicz, Les régents et censeurs de la Banque de France nommés sous le Consulat et l'Empire, 1974.
• Alain Plessis, Histoires de la Banque de France, 1998.
• Alain Plessis, La Banque de France et ses deux cents actionnaires, 1982.
• Alain Plessis, La politique de la Banque de France sous le Second Empire, 1985.
• Alain Plessis, Régents et gouverneurs de la Banque de France sous le Second Empire, 1982.
• Marc Flandreau, L’or du monde: la France et la stabilité du système monétaire international, 1848-1873,1995.
• Gilles Jacoud, Le billet de banque en France (1796-1803), 1996.
• Kenneth Mouré , La politique du franc Poincaré (1926-1936), 1998.
• Bertrand Blancheton, Le Pape et l’Empereur. La Banque de France, la direction du Trésor, la politique monétaire de la France entre 1914 et 1928, 2001.
• Yves Leclercq, La banque supérieure – La Banque de France de 1800 à 1914, 2010.

Articole conexe

• Bancă centrală
• Banca Centrală Europeană
• Zona francului
• Francofonie

Legături externe

• Banque de France, Site oficial
• Fichier Bancaire des Entreprises
• Banca Centrală Europeană
• Les débuts de la Banque de France (1800-1815) Une étude des dirigeants de la Banque de France sous le Consulat et l'Empire.
• « Le concept de banque centrale » Arhivat în 14 decembrie 2010, la Wayback Machine., Banque de France, 1999.
• [1], Les incidences constitutionnelles accordant son indépendance à la Banque de France, Christophe LEROY, 1994.