Barajul Stânca–Costești
monument istoric de importanță națională din Republica Moldova
(Redirecționat de la Barajul Stânca - Costești)
Barajul Stânca–Costești | |
Geografie | |
---|---|
Date tehnice | |
Realizatori | |
Lac de acumulare | |
Modifică text |
Barajul Stânca–Costești a fost construit pe râul Prut, la hotarul României cu Republica Moldova, odată cu construcția centralei hidroelectrice omonime. Barajul formează lacul de acumulare cu același nume care are o suprafață de 59 km² (este cel mai mare lac de acumulare din România).
Istoric
modificare Vezi și articolul: Podul de FloriVezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].
La construcția barajului Stânca–Costești, partea română a fost nevoită să strămute șapte sate, iar RSS Moldovenească 11 sate.[1]
Rolul rutier
modificareÎnainte de Al Doilea Război Mondial, 27 de poduri au legat malurile Prutului între teritorile care astăzi aparțin Republicii Moldova și României.[3]
De asemenea, Stânca–Costești este un punct de trecere a frontierei între România și Republica Moldova.
Note
modificare- ^ a b Ripiceni, cel mai înghesuit sat din România, 9 septembrie 2008, Florentin Florescu, Ziarul Lumina, accesat la 11 august 2013
- ^ Presedintele Ion Iliescu se va intalni cu Vladimir Voronin pe barajul de la Stanca-Costesti, 22 iulie 2003, Adevărul, accesat la 11 august 2013
- ^ Valentina Basiul (), „FOTO VIDEO Podurile dintre frați: câte treceri am avut peste râul Prut și câte au rămas”, Adevărul, accesat în
Vezi și
modificareLegături externe
modificare- Serviciul Vamal al Republicii Moldova
- Serial „Podurile Prutului”: Costești–Botoșani
- Călătorie prin inima uriașului de beton - Barajul Stânca-Costești Arhivat în , la Wayback Machine., 26 iulie 2010, Constantin Mazilu, Bună Ziua Iași