Barbu Constantinescu
| Barbu Constantinescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1839  Ploiești(d), Prahova, România |
| Decedat | (52 de ani) București, România |
| Ocupație | teolog[*] |
Modifică date / text  | |
Barbu Constantinescu (n. 1839, Ploiești - 30 noiembrie 1891, București), fiul lui Constantin Duhovnicul[1], a fost un profesor român din a doua jumătate a secolului 19, preocupat de luminarea maselor. A fost culegător de folclor și editor al revistei „Educatorul”. A considerat că „poporul este temelia statului și cu cât poporul va fi mai luminat, cu atât statul întreg va deveni mai ferice înauntru, mai puternic și mai respectat în afară”. A urmat Seminarul Central și Colegiul Sfântul Sava din București. În 1860 obține o bursă de stat la Leipzig (licență în teologie și doctorat în filosofie). În 1866 este numit profesor la Seminarul Central din București. Predă istorie la Liceul Matei Basarab (1883-1891) și pedagogie la Azilul Elena Doamna (1882-1886, 1888-1889). Barbu Constantinescu a fost primul decan al Facultății de Teologie, funcție pe care a ocupat-o până în 1891, data morții sale. De-a lungul vieții a publicat manuale de limba română, de istorie, de pedagogie, de istorie bisericească etc[2].
Note modificare
- ^ Chirulescu, Marian; Popescu, Paul D.; Radu, Mihaela (). Personalități prahovene. Dicționar biobibliografic. Darkoprint, Ploiești. p. 151.
- ^ „„BARBU CONSTANTINESCU" - ampt.ro”. Arhivat din original la . Accesat în .