Barză cu cioc deschis asiatică

Barza cu cioc deschis asiatică (Anastomus oscitans) este o pasăre mare din familia Ciconiidae. Această barză distinctivă se găsește în principal în subcontinentul indian și în Asia de sud-est. Este cenușie sau albă, cu aripi și coadă de un negru lucios, iar adulții au un decalaj între mandibula superioară arcuită și mandibula inferioară curbată. Păsările tinere se nasc fără acest decalaj, despre care se crede că este o adaptare care ajută la manipularea melcilor, principala lor pradă.

Barză cu cioc deschis asiatică
Adult care prezintă decalaj caracteristic între mandibule
Stare de conservare

Risc scăzut (LC)  (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Ciconiiformes
Familie: Ciconiidae
Gen: Anastomus
Specie: A. oscitans
Nume binomial
Anastomus oscitans
(Boddaert, 1783)
     areal

Descriere

modificare
 
Anastomus oscitans

Barza cu cioc deschis asiatică este predominant cenușie în sezonul non-reproducere sau albă în sezonul de reproducere, cu aripi și coadă negre lucioase, care au un luciu verde sau purpuriu. Numele este derivat din decalajul distinctiv format între mandibula inferioară curbată concav și cea arcuită a ciocului, la păsările adulte. Păsările tinere nu au acest decalaj. Marginile tăietoare ale mandibulei au o structură fină, care se crede că le conferă o mai bună aderență pe cochilii melcilor.[2] Coada este formată din douăsprezece pene, iar glanda uropigiană are un smoc.[3] Ciocul este de culoare gri-corn.

De la distanță, seamănă cu o barză albă sau o barză orientală. Picioarele scurte sunt roz până la gri, roșiatice înainte de reproducere. Păsările care nu se reproduc au aripile și spatele gri-cenușiu în loc de alb. Păsările tinere sunt cenușiu-maroniu. La fel ca alte berze, barza cu cioc deschis asiatică este o pasăre cu aripi largi, care profită de curenții ascendenți de aer cald pentru un zbor susținut. De obicei se găsesc în turme, însă păsările singure nu reprezintă un lucru neobișnuite. Ca toate berzele, zboară cu gâtul întins. Este relativ mică pentru o barză și are o înălțime de 68 cm și o lungime de 81 cm.[4][5][6]

Habitat și distribuție

modificare

Habitatele obișnuite de hrănire sunt zonele umede și sunt văzute doar rareori de-a lungul malurilor râurilor și al marilor. În peisajele agricole, păsările se hrănesc în câmpurile de cultură, canalele de irigații și în mlaștinile sezoniere.[7] Se pot deplasa pe scară largă ca răspuns la condițiile de habitat. Păsările tinere se împrăștie, de asemenea, pe scară largă, după ce au părăsit cuibul.

Barza este dezorientată în mod regulat de faruri de-a lungul coastei de sud-est a Indiei în nopțile înnorate între august și septembrie.[4] Specia este foarte rară în regiunile Sind și Punjab din Pakistan, dar răspândită și comună în India, Sri Lanka, Nepal, Bangladesh, Myanmar, Thailanda și Cambodgia.[8] Recent și-a extins aria de acoperire în sud-vestul Chinei.[9]

  1. ^ BirdLife International (). Anastomus oscitans. IUCN Red List of Threatened Species. 2016: e.T22697661A93628985. doi:10.2305/IUCN.UK.2016-3.RLTS.T22697661A93628985.en . 
  2. ^ Gosner KL (). „Scopate tomia: an adaptation for handling hard-shelled prey?” (PDF). Wilson Bulletin. 105 (2): 316–324. 
  3. ^ Beddard, F.E. (). „Some Notes upon the Anatomy and Systematic Position of the Ciconiine Genus Anastomus”. Proceedings of the Zoological Society of London. 70 (1): 365–371. doi:10.1111/j.1469-7998.1901.tb08551.x. 
  4. ^ a b Ali S, Ripley SD (). Handbook of the Birds of India and Pakistan. Volume 1 (ed. 2nd). New Delhi: Oxford University Press. pp. 95–98. 
  5. ^ Baker, ECS (). The Fauna of British India. Birds. Volume 6 (ed. 2nd). London: Taylor and Francis. pp. 333–334. 
  6. ^ Blanford WT (). The Fauna of British India. Birds. Volume 4. London: Taylor and Francis. pp. 377–378. 
  7. ^ Sundar, K. S. Gopi (). „Flock Size, Density and Habitat Selection of Four Large Waterbirds Species in an Agricultural Landscape in Uttar Pradesh, India: Implications for Management”. Waterbirds: The International Journal of Waterbird Biology. 29 (3): 365–374. JSTOR 4132592. 
  8. ^ Rasmussen PC, Anderton JC (). Birds of South Asia. The Ripley Guide. Volume 2. Washington DC and Barcelona: Smithsonian Institution and Lynx Edicions. p. 63. 
  9. ^ Liu & Buzzard, Paul & Luo, Xu. (2015). Rapid range expansion of Asian Openbill Anastomus oscitans in China. Forktail. 31. 141-143.

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Anastomus oscitans