Basarabia (fregată)
Fregata cu abur „Basarabia” | |
Tip | Fregată cu abur Brigantină |
---|---|
Istoric | |
Folosită de | Flota Imperială Rusă |
Începerea construcției |
1843 |
Lansare | 1843 |
Statut | Scufundată la 30 august 1855 în portul Sevastopol. |
Caracteristici tehnice | |
Constructor | Șantierul naval „W. & H. Pitcher”, Anglia. |
Lungime | 54,9 m. |
Lățime | 9,7 m. |
Pescaj | 4,5 m. |
Deplasament | 824/1305 t. |
Sistem de propulsie | 2 motoare cu aburi cu doi cilindri fără echilibrare, cu o capacitate nominală totală de 260 litri. |
Armament și protecție | |
Armament | 6 unități |
Modifică text |
„Basarabia” (în rusă Бессарабия) a fost o fregată cu abur a Flotilei Mării Negre a Flotei Imperiale Ruse. Era una dintre cele patru fregate comandate în Anglia pentru nevoile flotilei, ulterior implicată direct în luptă în timpul războiului Crimeii (1853–1856).
Misiuni
modificareFregata a participat la războiul din Crimeea sub comanda locotenentului-general P. F. Șcegolev. În septembrie 1853, în cadrul escadrei viceamiralului P. S. Nahimov, a participat la operațiunile de debarcare a unei numeroase forțe în Anacria și Suhum-Kale.
Pe 4 noiembrie 1853, în apropiere de coastele Anatoliei, fregata a capturat și adus în portul Sevastopol vaporul turcesc Medzhari-Tedzharet.
În timpul asediului Sevastopolului împreună cu fregatele „Vladimir”, „Gromonoseț”, „Crimeea”, „Hersones” și „Odessa” a făcut parte dintr-un detașament sub comanda locotenent-comandorului G.I. Butakov. La 30 august 1855, „Basarabia” a fost scufundată în golful nordic al orașului, în timpul abandonării Sevastopolului de către garnizoană. Ulterior, în timpul curățirii golfului, la 22 ianuarie 1860, fregata a fost ridicată, însă datorită stării precare a corpului navei și mașinilor, nu a fost restaurată, și în cele din urmă dezmembrată pentru fierul vechi.
Bibliografie
modificare- Широкорад А. Б. 200 лет парусного флота России / Под ред. А. Б. Васильева. — 2-е изд. — М.: «Вече», 2007.
- Сергеев-Ценский С. Н. Синопский бой. Историческая повесть // Собрание сочинений в двенадцати томах.. — М.: «Правда», 1967. — Т. 4.