Pentru alte sensuri, vedeți Basarabia (dezambiguizare).
Fregata cu abur „Basarabia”
Tip Fregată cu abur
Brigantină
Istoric
Folosită de Imperiul Rus Flota Imperială Rusă
Începerea
construcției
1843
Lansare 1843
Statut Scufundată la 30 august 1855 în portul Sevastopol.
Caracteristici tehnice
Constructor Șantierul naval „W. & H. Pitcher”, Anglia.
Lungime 54,9 m.
Lățime 9,7 m.
Pescaj 4,5 m.
Deplasament 824/1305 t.
Sistem de propulsie 2 motoare cu aburi cu doi cilindri fără echilibrare, cu o capacitate nominală totală de 260 litri.
Armament și protecție
Armament 6 unități

„Basarabia” (în rusă Бессарабия) a fost o fregată cu abur a Flotilei Mării Negre a Flotei Imperiale Ruse. Era una dintre cele patru fregate comandate în Anglia pentru nevoile flotilei, ulterior implicată direct în luptă în timpul războiului Crimeii (1853–1856).

Fregata a participat la războiul din Crimeea sub comanda locotenentului-general P. F. Șcegolev. În septembrie 1853, în cadrul escadrei viceamiralului P. S. Nahimov, a participat la operațiunile de debarcare a unei numeroase forțe în Anacria și Suhum-Kale.

Pe 4 noiembrie 1853, în apropiere de coastele Anatoliei, fregata a capturat și adus în portul Sevastopol vaporul turcesc Medzhari-Tedzharet.

În timpul asediului Sevastopolului împreună cu fregatele „Vladimir”, „Gromonoseț”, „Crimeea”, „Hersones” și „Odessa” a făcut parte dintr-un detașament sub comanda locotenent-comandorului G.I. Butakov. La 30 august 1855, „Basarabia” a fost scufundată în golful nordic al orașului, în timpul abandonării Sevastopolului de către garnizoană. Ulterior, în timpul curățirii golfului, la 22 ianuarie 1860, fregata a fost ridicată, însă datorită stării precare a corpului navei și mașinilor, nu a fost restaurată, și în cele din urmă dezmembrată pentru fierul vechi.

Bibliografie

modificare
  • Широкорад А. Б. 200 лет парусного флота России / Под ред. А. Б. Васильева. — 2-е изд. — М.: «Вече», 2007.
  • Сергеев-Ценский С. Н. Синопский бой. Историческая повесть // Собрание сочинений в двенадцати томах.. — М.: «Правда», 1967. — Т. 4.