Basse Ardèche urgonienne
| Basse Ardèche urgonienne | |
  | |
| Poziția |  Franța |
|---|---|
| Coordonate | 44°20′18″N 4°29′13″E / 44.3383°N 4.4869°E |
| Cod Natura 2000 | FR8201654  |
Modifică date / text  | |
Basse Ardèche urgonienne este o arie protejată (sit de importanță comunitară — SCI) din Franța întinsă pe o suprafață de 6.851,3 ha, integral pe uscat.
Localizare
modificareCentrul sitului Basse Ardèche urgonienne este situat la coordonatele 44°20′18″N 4°29′13″E / 44.33833°N 4.48694°E.
Înființare
modificareSitul Basse Ardèche urgonienne a fost declarat arie specială de conservare în baza directivei 92/43 din 1992 referitoare la conservarea habitatelor naturale și a faunei și florei sălbatice[1] pentru a proteja 30 de specii de animale.[2][3]
Biodiversitate
modificareSituată în ecoregiunea mediteraneană, aria protejată conține 23 de habitate naturale: Dehesas cu Quercus spp. perene, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Păduri de Quercus ilex și Quercus rotundifolia, Matorral arborescenți cu Juniperus spp., Râuri de munte și vegetația lor lemnoasă cu Salix elaeagnos, Păduri mixte riverane de Quercus robur, Ulmus laevis și Ulmus minor, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, de-a lungul marilor râuri (Ulmenion minoris), Grohotișuri termofile și vest-mediteraneene, Râuri mediteraneene cu debit permanent cu specii de Paspalo-Agrostidion și galerii riverane de Salix și de Populus alba, Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Ape puternic oligomezotrofe cu vegetație bentonică cu Chara spp., Lande oro-mediteraneene cu formațiuni endemice de grozamă, Formațiuni stabile xerotermofile de Buxus sempervirens pe pante stâncoase (Berberidion p.p.), Râuri mediteraneene cu debit permanent și vegetație de Glaucium flavum, Pseudostepă cu ierburi și specii anuale de Thero-Brachypodietea, Galerii de Salix alba și de Populus alba, Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), Râuri mediteraneene cu debit intermitent, cu specii de Paspalo-Agrostidion, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Peșteri inaccesibile publicului, Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Pajiști carstice calcaroase sau bazofile, de Alysso-Sedion albi.[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]
- mamifere (12): liliac cârn (Barbastella barbastellus), castor (Castor fiber), vidră de râu (Lutra lutra), liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersii), liliac cu urechi mari (Myotis bechsteinii), liliac cu urechi de șoarece (Myotis blythii), liliac cu picioare lungi (Myotis capaccinii), liliac cărămiziu (Myotis emarginatus), liliac comun (Myotis myotis), liliacul mediteranean cu potcoavă (Rhinolophus euryale), liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros)
- nevertebrate (10): croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo), Coenagrion mercuriale, fluturele de noapte (Eriogaster catax), fluturele auriu (Euphydryas aurinia), Gomphus graslinii, rădașcă (Lucanus cervus), Macromia splendens, Oxygastra curtisii, Unio crassus, Vertigo angustior
- pești (8): Alosa fallax, Barbus meridionalis, zglăvoacă (Cottus gobio), cicar (Lampetra planeri), Parachondrostoma toxostoma, boarță (Rhodeus amarus), clean dungat (Telestes souffia), Zingel asper
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 16 specii de plante, 1 specie de păsări, 9 specii de amfibieni, 15 specii de mamifere, 9 specii de nevertebrate, 2 specii de pești, 9 specii de reptile.[2]
Note
modificare- ^ http://www.legifrance.gouv.fr/jo_pdf.do?cidTexte=JORFTEXT000022297191
- ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Basse Ardèche urgonienne”. Accesat în .
- ^ a b „Basse Ardèche urgonienne”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .