Batkivșcina
Uniunea panucraineană "Patria" (ucraineană Всеукраїнське об'єднання "Батьківщина", Vseukrainske obiednania Batkivșcina), cunoscut generic sub numele de Batkivșcina este un partid politic ucrainean condus de ex-prim-ministrul Iulia Timoșenko. Ca bază a fostului bloc Iulia Timoșenko, „Patria” a fost reprezentată în Rada supremă încă de la nașterea fracțiunii parlamentare Batkivșcina în martie 1999.[1][2]
| Uniunea panucraineană "Patria" | |
| ucraineană Всеукраїнське об'єднання "Батьківщина" | |
 | |
| Abreviere | Batkivshchyna  |
|---|---|
| Oameni cheie | |
| Președinte | Iulia Timoșenko |
| Fondator(i) | Iulia Timoșenko |
| Date | |
| Înființat | 9 iulie 1999 |
| Număr de membri | ~ 600 000 (martie 2012) |
| Informații | |
| Ideologie oficială | conservatorism |
| Prezență online | |
| www.batkivshchyna.com.ua | |
Modifică date / text  | |
După victoria a Revoluției Portocalie Iulia Timoșenko a devenit prim-ministrul al Ucrainei (2005). În septembrie 2005 Guvernul Iulia Timoșenko (1) a fost demis și ca urmare, partidul a trecut în opoziție.
La alegerile anticipate din 2007 blocul Iulia Timoșenko a obținut 156 de mandate și împreună cu coaliția președintelui Viktor Iușcenko „Ucraina Noastră–Autoapararea Populară” a format o majoritate parlamentară. Iulia Timoșenko a preluat conducerea noului guvern portocaliu (2007-2010).
Din anul 2008 „Patria” este membră a consiliului de observatori al Partidului Popular European. Liderul partidului, Iulia Timoșenko, a fost condamnată în octombrie 2011 la șapte ani de închisoare pentru abuz în serviciu; media occidentală a categorisit acest proces ca unul politic.
După interzicerea blocurilor electorale în noiembrie 2011, „Patria” a devenit, în mod independent, o forță majoră în politica ucraineană.
În urma protestelor de la Kiev din iarna lui 2013-2014, mișcarea a revenit la putere, din rândurile sale fiind numit ca președinte al Radei Supreme Oleksandr Turcinov, care a preluat și interimatul funcției de președinte al Ucrainei. Unul din liderii partidului Arseni Iațeniuk a fost ales prim-ministrul al țării.
Alegeri parlamentare
modificare
| Anul alegerilor | Voturi | % | Locuri | +/– |
|---|---|---|---|---|
| 2002 | 1 882 087 | 8.52 (#4) | 13 / 450
|
|
| 2006 | 5 652 876 | 22.29 (#2) | 71 / 450
|
▲ 58 |
| 2007 | 7 162 174 | 30.71 (#2) | 109 / 450
|
▲ 38 |
| 2012 | 5 208 402 | 25.54 (#2) | 101 / 450
|
▼ 8 |
| 2014 | 893 549 | 5.68 (#6) | 19 / 450
|
▼ 82 |
Note
modificare- ^ Revolution in Orange: The Origins of Ukraine's Democratic Breakthrough (Revoluția în oranj: Originile debutului democratic al Ucrainei) de Anders Aslund și Michael A. McFaul, Carnegie Endowment for International Peace, 2006, ISBN 978-0-87003-221-9
- ^ State Building in Ukraine: The Ukrainian Parliament, 1990-2003 (Construcția statală în Ucraina: Parlamentul ucrainean, 1990-2003) de Sarah Whitmore, Routledge, 2004, ISBN 978-0-415-33195-1, p. 106