Deschide meniul principal

Pelvis, derivat din cuvântul latin pentru „bazin”, este o structură anatomică sub formă de pâlnie, întâlnită la cele mai multe vertebrate. Numele de pelvis se folosește atât pentru

  • structura osoasă care conectează baza coloanei vertebrale la capătul superior al picioarelor din spate (la om, capătul superior al picioarelor), numit și pelvis osos, formată din oasele coxale (iliace) laterale, osul sacral și coccis,
Pelvis
Gray241.png
Pelvis de bărbat
Gray242.png
Pelvis de femeie
Detalii
LatinăPelvis
Resurse externe
Gray'sp.236
Dorlands
/Elsevier
p_10/12623123
TAA01.1.00.017
Termeni anatomici ai oaselor

cât și pentru

  • regiunea (cavitatea) situată în partea inferioară a abdomenului, la capătul trunchiului, constituită din oasele iliace.

Mușchii și țesutul de deasupra pelvisului osos sunt cunoscute drept plafonul pelvian. Epifiza rotunjită a femurului, numită capul femurului, se articulează cu oasele coxale (iliace) pe fața exterioară a acestora printr-o cavitate curbată numită cavitatea cotiloidă (articulația coxo-femurală).

Pelvisul se împarte într-un etaj superior (marele bazin) și unul inferior (micul bazin). Stabilirea diametrului pelvisului (pelvimetrie) este utilă în obstetrică[1].

ReferințeModificare

  1. ^ Dicționar Enciclopedic Român, vol. III, 1965.

Legături externeModificare

Caută „pelvis” în Wikționar, dicționarul liber.