Beniamin Kogan
Date personale
Născut1915 (109 ani) Modificați la Wikidata
Telenești, gubernia Basarabia, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
DecedatIsrael Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
 Israel Modificați la Wikidata
Ocupațieprofesor Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Beniamin Kogan (în rusă Беньямин Коган; n. 1915, Telenești, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – , Israel) a fost un evreu basarabean, profesor, autor de manuale și rabin moldovean.

Biografie

modificare

S-a născut în târgul Telenești (acum oraș și centru raional din Republica Moldova) din ținutul Orhei, gubernia Basarabia (Imperiului Rus). A absolvit Facultatea de Drept a Universității din Iași (1939). A predat ulterior, la școlile evreiești, apoi românești din Telenești.

A fost autor al mai multor manuale, antologii și lucrări metodologice despre literatura moldovenească pentru școlile gimnaziale moldovenești. Astfel, în 1966, la Chișinău, a fost publicată ediția a VI-a a manualului său Литература молдовеняскэ („Literatura moldovenească”) pentru clasa a VII-a, în 1972, ediția a IX-a a manualului Литература молдовеняскэ („Literatura moldovenească”) pentru clasa a VI-a, la fel, ediția a IX-a a antologiei sale de lectură Крестоматие де читире литерарэ („Crestomație de citire literară) pentru clasa a VI-a, a publicat la fel și un manual pentru profesorii de „limba moldovenească”, numit Развлечение плюс обучение („Distracție plus cunoștințe”, Chișinău: Lumina, 1970).[1]

A fost, de asemenea, rabin în sinagoga din Telenești, reușind păstrarea acesteia în localitate. La sfârșitul anilor 1980 a emigrat în Israel.

Portretul lui Beniamin Kogan, a fost realizat în cartea „Flori de dor pentru Șalom” a scriitorului moldovean Boris Druță, descriindu-l pe primul drept „un legendar cercetător al limbii și literaturii române”.[2].

Referințe

modificare
  1. ^ „Beniamin Cogan. Literatura moldoveneasca. Manual pentru clasa VI. Editia IX”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Angela Borș. Flori de recunoștință la Biblioteca evreiască. // Biblio Polis. — Vol. 10 (2004), Nr. 2.

Bibliografie

modificare