Bianca Balotă
| Bianca Balotă | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 8 august 1936 Focșani |
| Decedată | 28 septembrie 2005 Nisa, Franța |
| Înmormântată | Târnăveni |
| Cetățenie |  România  |
| Ocupație | prozatoare |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitatea literară | |
| Operă de debut | Mașina de fugit în lume |
Modifică date / text  | |
Bianca Balotă (n. 8 august 1936, Focșani, d. 28 septembrie 2005, Nisa) a fost o prozatoare română.
Biografie
modificareEste fiica Elisabetei (n. Stavăr) și a lui Petre Marcu, ofițer de carieră, și soția eseistului Nicolae Balotă. Din 1944, se stabilește împreună cu familia la Brașov, unde urmează școala elementară și liceul. Între anii 1954-1959 frecventează cursurile Facultății de Filologie, secția literatură și critică literară, a Universității din București. În perioada 1959-1972, lucrează ca ziaristă și ca redactor de carte la Editura pentru Literatură, colecția „Biblioteca pentru toți”. Din 1979 pleacă din țară, mai întâi la München, apoi la Tours și Paris, unde Nicolae Balotă este invitat ca profesor universitar, stabilindu-se în 1981 la Paris. Amândoi revin frecvent în țară după 1990, locuind temporar la București. Din 2001 își schimbă reședința de la Paris la Nisa. Debutează editorial în 1969 cu volumul de nuvele Mașina de fugit în lume. Colaborează cu articole, cronici literare, schițe și povestiri la revistele „Astra”, „Luceafărul”, „România literară”, „Apostrof”, „Familia”, „Steaua” ș.a.
Volume publicate
modificare
- Mașina de fugit în lume, nuvele, București, Editura pentru Literatură, 1969; ediție definitivă, București, Editura Europress Group, 2007;
- Bal la regina Portugaliei, roman, București, Cartea Românească, 1979; reeditare, București, Cartea Românească, 2003;
- Zăpada de-altădată, roman, București, Cartea Românească, 1995;[1]
- Micul palat baroc, nuvele, București, Editura Unuversal Dalsi, 1999;
- Străbunica Hedviga, roman, București, 2002;
- Caietul mamei. 1956, cu un comentariu de Ilie Constantin, București, Editura Europress Group, 2007.
Traduceri
modificare- Stefan Zweig, Maria Stuart, vol. I–II, București, Editura Eminescu, 1974 (în colaborare cu Nicolae Balotă); reeditare, București, 1992.
Note
modificare- ^ Iată o apreciere asupra romanului din Dicționarul general al literaturii române, coordonator general Eugen Simion, A-B, București, Editura Univers Enciclopedic, 2004: „Romanul are farmecul unei povestiri polițiste bine scrise, dar și al unui romance în cheie simbolică; reîntâlnirea din final a celor doi nu este un facil happy-end, ci regăsirea unei stări de grație care înseamnă puritate și frumusețe, recuperarea adevăratei zăpezi, a «zăpezii de-altădată» din orașul copilăriei, a «zăpezilor mele», deci a unui «sine» autentic”.
Referințe critice
modificare- Platon Pardău, Patosul obiectiv, în „România literară”, 1979, nr. 18.
- Ion Maxim, „Bal la regina Portugaliei”, în „Orizont”, 1979, nr. 21.
- Radu Mareș, Un nume nou: Bianca Balotă, în „Tribuna”, 1979, nr. 39.
- Georgeta Drăghici, Fuga în ideal, în „Viața românească”, 1996, nr. 1-2.
- Carmen Varfalvi-Berinde, Singurătate la amiază, în „Apostrof”, 1996, nr. 5.
- Barbu Cioculescu, În căutarea timpului ascuns, în „Luceafărul”, 2000, nr. 4.
- Roxana Răcaru, Dantelărie de cristal, în „România literară”, 2000, nr. 14.
- Chris Nedelea, Mărirea și decăderea palatului baroc, în „Steaua”, 2000, nr. 5-6.
- Irina Petraș, Cărțile deceniului 10, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2003, p. 124-126.
- Corina Cristea, Dona Bianca, în „România literară”, 2005, nr. 42.[nefuncțională]
- Simona-Grazia Dima, Scară la cer, în „Viața românească”, 2005, nr. 10-11.
Legături externe
modificare- Ideea Europeană Arhivat în , la Wayback Machine.