Bifenilii policlorurați (PCB) reprezintă o clasă de compuși organici derivați de la bifenil cu formula chimică C12H10−xClx. Bifenilii policlorurați erau la un moment dat utilizați pe larg ca dielectric și fluide de răcire în aparatele electrice, și la fabricarea izolatorilor electrici.[1][2] Din cauza duratei lungi de viață, PCB încă mai sunt utilizați, însă sinteza lor a scăzut drastic începând cu anii 1960, când au fost identificate anumite probleme legate de aceștia.[3] Datorită toxicității pe care o au asupra mediului și fiind clasificați ca și poluanți organici persistenți, PCB au fost interziși de către Convenția de la Stockholm din 2001.[4]
Structura chimică generală a bifenililor policlorurați
^Robertson, edited by Larry W.; Hansen, Larry G. (). PCBs : recent advances in environmental toxicology and health effects. Lexington, Ky.: University Press of Kentucky. p. 11. ISBN0813122260.Mentenanță CS1: Text în plus: lista autorilor (link)
. PMID 12356922.
