Biserica Galbenă din Urlați
Biserica Galbenă din Urlați, cu hramurile „Sf. Dimitrie” și „Sf. Nicolae”, este un monument de arhitectură aflat în cartierul Arioneștii Noi.
| Biserica Galbenă „Sf. Dimitrie”, „Sf. Nicolae” | |
 | |
| Poziționare | |
|---|---|
| Coordonate | 44°59′14″N 26°13′44″E / 44.9872°N 26.2289°E |
| Localitate | Urlați, Prahova  |
| Țara | România[1] |
| Adresa | Str. Nuferilor 28, oraș Urlați[1] |
| Clasificare | |
| Cod LMI | PH-II-m-A-16804 |
 Biserica Galbenă din Urlați (Județul Prahova) | |
Modifică date / text  | |
Monument de arhitectură (inventariat sub nr. 2409, în Lista din 1956) înălțat în 1761 de către boiernașul mazil Stan Urlățeanu. Denumirea de Galbenă a dobândit-o de la culoarea în care a fost zugrăvită, cea mai caldă, ardentă și care în limbajul heraldic semnifică înțelepciune. Atât din sistemul ei de construcție, cât și din urmele rămase dintr-un zid de incintă specific lăcașurilor monahale, precum și din inscripția de pe frontispiciu, unde între altele se menționează: această sfântă și dumnezeiască mănăstire..., rezultă în consecință că inițial a fost o mănăstire și abia ulterior a devenit biserică de mir a cartierului Arioneștii Noi.
De plan triconc, cu trei abside (poligonale la exterior, circulare în interior), pronaos rectangular, pridvor deschis și acoperiș originar din șindrilă. Primordial monumentul a fost pictat în frescă. În 1888 fresca inițială a fost acoperită de pictura în ulei executată de Gheorghe Tattarescu [2]; tâmpla fiind pictată cam în același timp de Constantin Lecca (1810-1887) și de Mișu Popp (1827-1892). În 1938, prin grija lui N. Iorga, s-au scos la lumină de sub pictura lui Tattarescu frescele primare. Portretul votiv îl prezintă pe ctitor drept vel serdar, alături de panița Sanda [3].
Note modificare
- ^ a b Monuments database,
- ^ T. Voinescu, G. Tattarescu 1818-1894, Buc., 1940, p. 53 și 121-122
- ^ N. Iorga, Biserica Galbenă din Urlați, BCMI, an. XXIV/1931, p. 7-10