Biserica de lemn din Șurdești

Poziționare
Biserica de lemn din Șurdești

Coordonate	47°35′49″N 23°45′52″E ({{PAGENAME}}) / 47.59698248°N 23.76449426°E
Localitate	Șurdești, Șurdești
Comună	Șișești
Țara	România^[1]
Adresa	145
Clasificare
Cod LMI	MM-II-m-A-04769.01
Modifică date / text

Biserica de lemn din Șurdești, cu hramul Sfântul Mihail, este un monument istoric și de arhitectură inclus din anul 1999 în lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Biserica a fost ridicată la 1721 de comunitatea greco-catolică a satului și construită sub îndrumarea meșterului Ion Macarie, din lemn de stejar de munte. Lăcașul este impunător ca proporții, având înălțimea totală de 72 de metri. Turnul principal este flancat de patru turnulețe mai mici și face, cu cei 54 de metri ai săi, ca această biserică de lemn să fie cea mai înaltă din lume datând din acea perioadă. Îmbinând toate elementele de arhitectură, rezistență, decor, sub forma cea mai evoluată a vremii, această biserică este un reper de vârf în cazul bisericilor de lemn, atingând în realizarea sa perfecțiunea structurală și estetică.

În partea de sus a satului, într-un cimitir, există o mică biserică de lemn mai veche, adusă în anii 1930 dintr-un sat vecin.

Trăsături modificare

Biserica are plan dreptunghiular, cu pridvor și absida altarului poligonală. Acoperișul are streșină dublă pe întreg conturul bisericii, iar ferestrele sunt tăiate în partea superioară în acoladă. În partea exterioară a altarului, se poate observa cel mai bine modul de îmbinare a lemnului. Pridvorul, element ce conferă părții de intrare o eleganță deosebită, este dispus pe două niveluri și prezintă două rânduri de arcade suprapuse, cu deschideri diferite, dar similare ca formă. Turnul pornește de pe pronaos - prima încăpere și este asigurat, din punct de vedere al structurii de rezistență împotriva vânturilor, pe toată lungimea lui. Brâul de torsadă este sculptat de jur-împrejurul bisericii. La toate crucile de pe biserică se poate observa semiluna, pusă împotriva distrugerii de către tătari, ultima lor invazie în zonă fiind datată 1717. Ferestrele peretelui ce desparte pronaosul de naos au fost decupate abia în 1932. Interiorul este pardosit cu lespezi mari de piatră. Pictura murală, executată pe lemn, a fost realizată la sfârșitul secolului XVIII de către diferiți artiști, cel mai cunoscut fiind Ștefan Zugravul din Șișești. Este ușor de remarcat influența stilului baroc, stil care se evidențiază cel mai mult în cazul iconostasului, atât în privința picturii cât și a sculpturii. Picturi din pronaos: „Judecata universală", „Străjerul”, de lângă stâlpul ușii de intrare, și „Toma necredinciosul". Iconostasul - cu puternice influențe baroce, este piesa de maximă atracție a interiorului. Pe bolta naosului sunt pictate: Sfânta Treime și personaje din Apocalipsa Sfântului Ioan. În partea stângă a naosului, este pictată Scara lui Iacob iar, în dreapta, Sfântul Ilie, în carul de foc, aruncându-i mantaua profetului Elisei, succesorul său. În interior există o scară sculptată într-un singur trunchi de stejar, dar și un candelabru din lemn sculptat. În cimitirul care înconjoară biserica se găsesc mai multe morminte de piatră în stil romanic în formă de sarcofag.

Note modificare

^ Monuments database, 7 noiembrie 2017

Bibliografie modificare

Studii generale

Ghitta, Ovidiu (2001). Nașterea unei biserici. Cluj: Presa Universitară Clujeană. ISBN 973-610-025-1.
Tomoș, Mircea (2012). Biserica de lemn greco-catolică "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" Șurdești - 1721 Maramureș, România. Editura Surorilor Lauretane. ISBN 978-606-8326-17-7

Studii despre bisericile din Maramureș

Bârlea, Ioan, Însemnări din bisericile Maramureșului, București, 1909.
Bud, Tit, Date istorice despre protopopiatele, parochiile și mănăstirile române din Maramureș din timpurile vechi până în anul 1911, Gherla, 1911.
Popa, Radu (1970). Țara Maramureșului în veacul al XIV-lea. București: Editura Academiei RSR.
Porumb, Marius (1982). „Biserici de lemn din Țara Maramureșului”. Monumente istorice și de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului. Cluj: 97–130.
Baboș, Alexandru (1996). „Maramureș, medieval wooden churches”. Revista Monumentelor Istorice. LVI (1-2): 40–65.
Baboș, Alexandru (2000). Three Centuries of Carpentering Churches, a Chronological Approach to the Sacred Wooden Architecture of Maramureș. Lund: Lunds universitet. ISBN 91-630-9278-6.
Eggertsson, Ólafur și Baboș, Alexandru (2003). „Dendrochronological dating in Maramureș with special emphases on objects from the Maramureș museum in Sighetul Marmației”. Tradiții și Patrimoniu (2-3): 40–49.
Baboș, Alexandru (2004). Tracing a Sacred Building Tradition, Wooden Churches, Carpenters and Founders in Maramureș until the turn of the 18th century. Norrköping: Lunds universitet. ISBN 91-7740-069-0 ediție digitală.
Man, Grigore (2007). Biserici de lemn din Maramureș. Baia Mare: Editura Proema. ISBN 978-973-8013-57-5 rezumat.

Studii despre pictura bisericii

Porumb, Marius (1975). Icoane din Maramureș. Cluj-Napoca: Editura Dacia.
Pop-Bratu, Anca (1982). Pictura murală maramureșeană. Meșteri zugravi și interferențe stilistice. București: Editura Meridiane.