Biserica de lemn din Oncești

Biserica de lemn din Oncești a fost construită în secolul al XVI-lea. În prezent se află la Muzeul Satului Maramureșean din Sighetu-Marmației.

Biserica de lemn din Oncești, în prezent la Muzeul Satului Maramureșan din Sighetu-Marmației, foto: noiembrie, 2010.
Biserica din depărtare
Interiorul navei
Cruci vechi de piatră aduse de la Botiza
Rest de pictură parietală
Ușile împărătești
Portalul exterior
Portalul interior
Masa altarului

Istoric și trăsături modificare

După unele documente, în Oncești erau menționate două biserici din lemn. Una din ele era amplasată în locul numit Glimău, unde a fost cândva și vechiul cimitir. După informațiile primite de la preotul Rednic Ioan este posibil ca acea biserică să fi fost de fapt o mănăstire. Ambele biserici au fost distruse de incendii. În anul 1690, satul era probabil foarte sărac și a primit o biserică din lemn de peste Tisa din satul Criciova. Biserica a fost repictată în anul 1691. În anul 1974 vechea biserică a fost dusă la Muzeul Etnografic din Sighetu Marmației fiind și la ora actuală perla muzeului în aer liber.

Biserica este așezată pe un promontoriu care domină întregul sat recreat în cadrul muzeului și către care converg toate drumurile ce îl străbat. Această biserica de lemn este cea mai veche construcție din muzeu (sec. al XVI-lea). Unele bârne au fost datate dendrocronologic intre anii 1572 si 1614. Din pictura parietală s-au mai păstrat doar câteva fragmente. Ușile împărătești reprezintă, în partea superioară, Bunavestire, iar în cele patru compartimente inferioare apar evangheliștii Matei, Marcu, Luca și Ioan. Scenele au ca fundal un decor arhitectonic familiar picturii ortodoxe, potrivit canoanelor bizantine. Fundalul arhitectonic este înlocuit cu un peisaj ce înfățișează intrarea într-o peșteră în scena evanghelistului Ioan. Evangheliștii sunt așezați pe tronuri fără spătare, în poziție de lucru, având în față câte un tetrapod pe care se găsesc volumene desfășurate. În mâini țin unelte de scris. Ioan îi dictează ucenicului său Prohor textul evangheliei.[1]

Bibliografie modificare

Studii despre bisericile din Maramureș
  • Bârlea, Ioan (). Însemnări din bisericile Maramureșului. București. 
  • Bud, Tit (). Date istorice despre protopopiatele, parochiile și mănăstirile române din Maramureș din timpurile vechi până în anul 1911. Gherla. 
  • Popa, Radu (). Țara Maramureșului în veacul al XIV-lea. București: Editura Academiei RSR. 
  • Porumb, Marius (). „Biserici de lemn din Țara Maramureșului”. Monumente istorice și de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului. Cluj: 97–130. 
  • Baboș, Alexandru (). „Maramureș, medieval wooden churches”. Revista Monumentelor Istorice. LVI (1-2): 40–65. 
  • Baboș, Alexandru (). Three Centuries of Carpentering Churches, a Chronological Approach to the Sacred Wooden Architecture of Maramureș. Lund: Lunds universitet. ISBN 91-630-9278-6. 
  • Baboș, Alexandru (). Tracing a Sacred Building Tradition, Wooden Churches, Carpenters and Founders in Maramureș until the turn of the 18th century. Norrköping: Lunds universitet. ISBN 91-7740-069-0 ediție digitală. 
  • Man, Grigore (). Biserici de lemn din Maramureș. Baia Mare: Editura Proema. ISBN 978-973-8013-57-5 rezumat. 

Vezi și modificare

Note modificare

  1. ^ Porumb, 1975, pag.13

Legături externe modificare

Imagini din interior modificare

Imagini din exterior modificare