Biserica fortificată din Cața

Biserica evanghelică fortificată din Cața, comuna Cața, județul Brașov, a fost construită în secolul XIII pe baza unei vechi bazilici romane datată din secolul al XII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate format din biserică, incinta fortificată și patru turnuri este monument istoric, cod LMI BV-II-a-A-11628.

Poziționare
Biserica fortificată din Cața
Biserica fortificată din Cața Macheta ansamblului fortificaţiei şi a bisericii Planul fortificaţiei din Caţa^[1]
Biserica fortificată din Cața
Coordonate	46°5′24″N 25°16′52″E ({{PAGENAME}}) / 46.09000°N 25.28111°E
Localitate	Cața, Brașov
Comună	Cața
Țara	România
Adresa	Sat Cața, str. Principală nr.37
Edificare
Bazilică romană modificată stil gotic	fortificată
Tip	defensivă
Data începerii construcției	secolul al XIII-lea
Materiale	Construcție de piatră și cărămidă
Clasificare
LMI	BV-II-a-A-11628
Modifică date / text

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica fortificată din Cața

Descriere

La răscrucea din centrul satului Cața se găsește biserica fortificată evanghelică a comunității săsești din localitate. Biserica poartă hramul Sfântului Nicolae, ea fiind construită ca bazilică în stil romanic în secolul al XIII-lea. Ansamblul fortificat are prevăzute două incinte poligonale fortificate la o distanță de două secole. Cea interioară a fost datată în secolul al XV-lea și cealaltă în secolul al XVII-lea. La sfârșitul secolului al XV-lea, biserica a fost reconstruită cu structuri fortificate de apărare. Turnul vestic s-a prăbușit în anul 1894, el nefiind reconstruit. Altarul a fost datat în 1894, mobila în secolul al XIX-lea, orga în 1803 și amvonul în 1864.^[3]

Astăzi este conservat un turn pentagonal care are patru etaje. Pe acest turn care străjuiește intrarea, este inscripționat un text din secolul al XVII-lea: "O felices vos qui in pace de beilo ei in beilo de pace congitas" (Fericiți voi care vă gândiți în timp de pace la război și în timp de război la pace). Mai există de asemenea în ziua de astăzi și un Turn al Slăninei. Biserica fortificată a avut două ziduri de apărare întărite cu turnuri. Astăzi mai există, în total, trei turnuri în interiorul zidului precum și un turn cu amprentă pentagonală aflat în exteriorul incintei.^[3]

Vezi și

Cața, Brașov

Legături externe

ro Fișa monumentului
ro Galerie foto și scurt istoric^{[nefuncțională]}
ro Istoricul bisericii fortificate din Cața Arhivat în 1 aprilie 2016, la Wayback Machine.
ro WC-ul din biserica fortificată a Caței (jud. Brașov) Arhivat în 22 ianuarie 2013, la Wayback Machine.

Bibliografie

Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
Dancu Fabrițius Juliana, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.

Rusu Adrian Andrei, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
Țiplic Crîngaci Maria Emilia, PINTER Zeno Karl, Țiplic Ioan-Marian, Biserica evanghelică din Ruja, în Arhitectura religioasă medievală din Transilvania, III, 2004.
Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.