Biserica fortificată din Daia, Mureș

Biserica fortificată din Daia, Mureș
Poziționare
Biserica fortificată din Daia, Mureș se află în România
Biserica fortificată din Daia, Mureș
Biserica fortificată din Daia, Mureș
Coordonate46°08′49″N 24°54′09″E ({{PAGENAME}}) / 46.14694°N 24.90250°E
LocalitateDaia (Apold), Mureș
ComunăApold
ȚaraRomânia
AdresaSat Daia, str. Principală nr. 140
Edificare
Biserică-sală, în stil gotic târziu, cu un turn-clopotniță bogat decoratfortificată
Tipdefensivă
Data începerii construcțieisecolul al XV-lea
MaterialeConstrucție de piatră și cărămidă
Clasificare
LMIMS-II-a-A-15648

Biserica evanghelică fortificată din Daia, județul Mureș, a fost construită în secolul al XV-lea și figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cod LMI MS-II-a-A-15648.

Biserica evanghelică fortificată din Daia, județul Mureș, foto: aprilie 2019.
Interiorul bisericii-sală
Biserica sală masivă, sprijinită de contraforturi puternice
Sala bisericii a fost acoperită în 1884 cu un tavan drept, dar corul a păstrat bolta neogotică pe nervuri
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica fortificată din Daia, Mureș


Localitatea

modificare

Satul Daia este atestat documentar în anul 1280. Daia Săsească (germ. Denndorf, ung. Szâszdâlya) este menționată constant în documente cu numele Dalia (1280), Dala (1289), Dalida (1309), Dalya (1322), Dulia (1345-1347), Dallendorf (1488), Dellenderf (1523), Szâsz Dallya (1733), Dallya (1760-1762), Daja (1850), iar din 1854 Dalya, Denndorf și Daia. Thomas Năgler derivă numele satului din germanul dalie, delle, cu semnificația adâncitură, datorită așezării satului într-o vale adâncă, înconjurată de dealuri[1].

Biserica

modificare

Ansamblul bisericii evanghelice fortificate din satul Daia, comuna Apold, este format din biserica evanghelică, incinta fortificată și turnul clopotniță[2]. Biserica evanghelică din Daia, cu hramul Sfânta Fecioară Maria, a fost construită pe la mijlocul secolului al XV-lea. Este de tip sală și aparține stilistic goticului târziu central-european. Edificiul inițial măsura în lungime 18,10 metri, având lățimea maximă la nivelul corului de 9,10 metri, iar lățimea la nivelul sălii propriu-zise, sub turnul de la intrare, de 7,05 metri. Turnul vestic inițial s-a prăbușit la începutul secolului următor. Absida altarului are o formă pentagonală[3]. Starea de conservare este foarte precară. Ζidurile bisericii sunt deformate și fisurate, iar din acoperiș lipsesc țigle, fapt ce facilitează accesul apei pluviale în interior. Turnul–clopotniță (în care se mai găsesc clopotele și mecanismul ceasului) este cel mai afectat de existența unor fisuri profunde în zidăria exterioară și de o structură de rezistență degradată, fapt care a generat înclinarea edificiului[4].Turnul clopotniță din Daia este construit de meșterul Josef Karl Melischek, același care a lucrat la înălțarea bisericii din Șaeș. Turnul a fost construit aparte de corpul bisericii, nefiind parte integrantă construcției, de care se deosebește radical din punct de vedere stilistic. putând fi încadrat în barocul central și est-european. Pe verticală prezintă trei nivele, la care se adaugă acoperișul încheiat cu o lanternă poligonală.

Fortificația

modificare

Biserica a fost prevăzută, probabil încă de la construirea ei, cu o incintă de apărare din piatră. Zidul are guri de tragere în ambrazură[5], destinate utilizării în scopuri defensive. Data terminării construcției poate fi estimată ca fiind anul 1447 la care face referire o inscripție de pe cheia de boltă a corului[6]. Ιncinta fortificată cuprinde segmente grav degradate, care necesită intervenții urgente pentru evitarea riscurilor de prăbușire.

  1. ^ Primaria Apold, judetul Mures - Sate Comuna Apold
  2. ^ „Ministerul Culturii - Lista Monumentelor Istorice” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  3. ^ Primaria Apold, judetul Mures - Biserici Comuna Apold
  4. ^ ://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/apocalipsa-bisericilor-fortificate-s-se-ti-este-neoprit Arhivat în , la Wayback Machine.>
  5. ^ Deschizătură practicată în pereții unei fortificații pentru a permite tragerea cu armele de foc
  6. ^ Balaban, Bogdan, Brasov, bogdanbalaban.ro 

Bibliografie

modificare
  • Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
    • După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
    • După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Juliana Fabritius-Dancu, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini. Universul cetăților bisericești din Transilvania. Sibiu: Editura Monumenta, 2009, 279 p.
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Legături externe

modificare

Vezi și

modificare

Imagini din exterior

modificare

Imagini din interior

modificare