Blanche de Namur
Blanche de Namur | |
Date personale | |
---|---|
Născută | 1320 Namur, Valonia, Belgia |
Decedată | 1363 Comuna Tønsberg, Vestfold, Norvegia |
Părinți | Ioan I, marchiz de Namur Marie de Artois |
Frați și surori | Guy II, Marquis of Namur[*] Philip III, Marquis of Namur[*] John II, Marquis of Namur[*] Guillaume Ier de Namur[*] |
Căsătorită cu | Magnus al IV-lea al Suediei |
Copii | Haakon al VI-lea al Norvegiei Eric al XII-lea al Suediei |
Religie | catolicism |
Ocupație | aristocrat |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | regină consoartă |
Familie nobiliară | Casa de Dampierre |
Regină consort a Suediei | |
Domnie | 1335–1363 |
Încoronare | 22 iulie 1336 |
Regină consort a Norvegiei | |
Domnie | 1335–1343 |
Modifică date / text |
Blanche de Namur (1320–1363) a fost regină-consort a Suediei și Norvegiei, ca soție a regelui Magnus al IV-lea al Suediei.
Familie
modificareBlanche a fost fiica cea mare a lui Ioan I, marchiz de Namur și a Mariei de Artois. Pe linie paternă ea a fost membră a puternicei Case de Dampierre, fiind nepoată a contelui Guy de Flandra. Pe linie maternă, Blanche a fost rudă cu casa regală franceză, mama ei fiind fiica lui Filip de Artois, un strănepot al regelui Ludovic al VIII-lea al Franței, și deci membră a liniei junior a Casei de Capet.
Căsătorie
modificareNu se știe cum s-a ajuns ca regele Suediei și Norvegiei să se căsătorească cu o femeie din Namur. În iunie 1334 el a călătorit din Norvegia la Namur pentru a o cere de soție. În Namur ei s-au logodit și Magnus s-a întors în Suedia în toamna anului 1334. Blanche a părăsit Namur în toamna anului 1335 și nunta a avut loc în octombrie sau începutul lunii noiembrie 1335, eventual la Castelul Bohus. . Drept cadou de nuntă Blanche a primit provincia Tunsberg în Norvegia și Lödöse în Suedia; Tunsberg a fost schimbat în 1356 pentru Bohus, Marstrand, Elfsyssel, Ranrike și Borgarsyssel. Încoronarea Blanchei a avut loc în iulie 1336, la Marea Biserică din Stockholm.[1]
Ei au avut doi fii, Eric și Haakon, plus cel puțin trei fiice care au murit de mici. S-a convenit ca Eric să moștenească Suedia și Haakon Norvegia. Când Haakon a devenit Haakon al VI-lea al Norvegiei în 1355, Eric s-a răzvrătit împotriva tatălui său și a fost numit co-conducător al Suediei.
Note
modificare- ^ Nordberg (2001), p. 69-72