Boris Crăciun

Boris Crăciun (n. 12 februarie 1939, Chișinău - d. 21 februarie 2018, Iași) a fost un scriitor român din Iași, membru al Uniunii Scriitorilor din România, fondator al Editurii Porțile Orientului. Romancier, dramaturg, reporter, editor.

Biografie

Născut la 12 februarie 1939, Chișinău - România Mare. Fiul lui lordache Crăciun, notar și pretor în Basarabia, de viță țărănească din satul Cuza Vodă, Galați, și al Paraschivei (n. Dacev), învățătoare care terminase Școala Eparhială din Chișinău. Frate mai mic al scriitorului Victor Crăciun, președintele Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni București. Cu părinții și fratele, s-a refugiat din Basarabia în iunie 1940, peste Prut, cu căruța, de teama deportării în Siberia, mergând la bunicii din Covurlui. Precum un milion de refugiați români, familia a fost persecutată de ocupanții sovietici (deoarece tatăl făcea parte din administrația românească a Basarabiei), fugind în vechiul regat.

Studii

Școala primară a frecventat-o la Aradul Nou și Ruginoasa - Iași, iar clasele gimnaziale și apoi liceale le-a urmat la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași (1956). Facultatea de Filologie - Istorie a Universității „Al. I. Cuza“ Iași, secția română (1956-1961).

Cariera profesională

A fost, pe rând, colaborator extern la Radio lași, instructor cu filmul la întreprinderea cinematografică Iași, profesor și director la Școala Dumbrăvița-Ruginoasa, localitatea unde se aflau refugiați părinții. În 1964 vine din nou la Radio lași, ca reporter, apoi șef de secție copii-tineret până în 1985 (când posturile teritoriale de radio au fost desființate de Ceaușescu). Apoi câțiva ani a lucrat la Oficiul Iași al Centralei Româniafilm (1985-1989). La Revoluția din 1989, când se redeschid posturile teritoriale de radio, revine la Studioul de Radio Iași, ca șef de secție. Între timp, de la 1 ianuarie 1993, înființează Editura Porțile Orientului (după titlul propriului roman istoric), unde este patron și director, publicând un număr impresionant de cărți, scrise sau în redactarea sa, mai ales serialele de mare tiraj Carte școlară ilustrată, Dinastia ș.a. Scriitorul motivează glisarea sa din universul radiofonic (slujit trei decenii) în lumea cărților prin celebrul dicton latin „Verba volant, scripta manent“. Timp de 18 ani, s-a dedicat scrierii și editării cărților formative și educative școlare, numele autorului fiind înscris pe 3.000.000 de volume folosite intens în învățământul general și aflate acum în bibliotecile din școli, dar și în cele particulare, ale elevilor și cadrelor didactice. Este un prolific autor de literatură școlară din zona moldoveana a României, care a fost distins cu premii la saloanele și târgurile de carte din lași și Chișinău pentru realizarea unui proiect global de editare a cărților școlare. A participat la peste 500 de lansări de cărți în școli, copiii având prilejul să-l cunoască personal și să obțină autografe pe numeroasele sale volume de autor.

Cărți publicate

• Ruginoasa (1969), monografie despre istoria localității sale de adopție, unde se află azi Muzeul „Al.I. Cuza“. Debut editorial. • La porțile Orientului, romanul Războiului de Independență (1980) - Editura "Junimea"; • Metropola de pe șapte coline, reportaje și anchete (1985) - Editura "Junimea"; • Taciturnul, romanul muntelui Ceahlău (1990) - Editura "Portile Orientului"; • Moldova plînge, romanul Basarabiei înstrăinate (1993) - Editura "Portile Orientului"; • Bandiții și jandarmii, roman de aventuri (1993) - Editura "Portile Orientului"; • Teatru istoric (1995) - Editura "Portile Orientului"; • Istoria ilustrată a literaturii române - Editura "Portile Orientului"; • Regii și reginele României - Editura "Portile Orientului"; • Legendele neamului românesc - Editura "Portile Orientului"; • Povestiri și legende despre plante și animale - Editura "Portile Orientului"; • Copilăria lui Iisus - Editura "Portile Orientului"; • Legenda Copoului - Editura "Portile Orientului"; • Vampirul păcălit - Editura "Portile Orientului"; • 100 de Portrete istorice - Editura "Portile Orientului"; • Galeria scriitorilor - Editura "Portile Orientului"; • Dicționarul ilustrat al limbii române pentru elevi - Editura "Portile Orientului"; • Păcală și Tîndală (2002) - Editura "Portile Orientului"; • Pe urme de domnitori și doamne, regi și regine (2003) - Editura "Portile Orientului"; • Ștefan cel Mare (2003) ) - Editura "Portile Orientului"; • Legendele geografice și istorice ale poporului român (2004) - Editura "Portile Orientului"; • Faimoșii inventatori (2005) - Editura "Portile Orientului" • Călătorii extraordinare pe apă, pe uscat, în peșteri, prin atmosferă, în Cosmos (2005) - Editura "Portile Orientului"; • Povestea unui castel blestemat – Ruginoasa - Editura "Portile Orientului"; • Istoria românilor în 1000 de imagini (2006) - Editura "Portile Orientului"; • Bîrnova, dragostea mea (2006) - Editura "Portile Orientului"; • Sfintele Paști - Editura "Portile Orientului"; • Vine iarăși Moș Crăciun - Editura "Portile Orientului"; • Viața ilustrată a poetului nemuritor (Mihai Eminescu) (2007) - Editura "Portile Orientului"; • Viața ilustrată, minunile, parabolele și patimile lui Iisus Hristos (2008) - Editura "Portile Orientului"; • O istorie legendară a Iașilor (2009) - Editura "Portile Orientului"; • 1500 scriitori români clasici și contemporani (2010)- Editura "Portile Orientului". • Serialele de cărți școlare „Comoara literaturii române“, „Capodopere din literatura universală“ - Editura "Portile Orientului" • Repovestiri pentru școlari: Epopeea lui Ghilgameș, Cântecul Nibelungilor, Cântecul lui Roland, Inimă rece ș.a.

Cărți publicate în colaborare

•Povestea limbii române - Editura "Portile Orientului", în claborare cu George Bădărău. •Pe urmele scriitorilor din vatra limbii române(2003) - Editura "Portile Orientului", în colaborare cu Dumitru Vacariu. • Serialul „Planeta animalelor“ (în colaborare cu biologi, 20 de volume ilustrate pentru elevi).

Referințe critice și bibliografie

• „Un bun roman istoric, corect epic, cu știința dozării faptelor și cu personaje deloc schematice scrie Boris Crăciun. La porțile Orientului este rescrierea romanescă a legendei născute în jurul lui Peneș Curcanul, moldovean tenace, participant la Războiul de Independență. Boris Crăciun e un romancier cu știința relatării și organizării epice, un autor stimabil în linia tradițională a genului.“

Radu G. Țeposu, „România literară“, 20 august 1981

• „Publicist cu o bogată experiență și autor de scenarii radiofonice, inclusiv pe teme istorice, Boris Crăciun debutează editorial cu o carte despre războiul de independență... Frapează mai ales documentația minuțioasă, cunoașterea în detaliu a epocii și evenimentelor de la 1877... Cîteva destine individuale ca cele ale lui C. Țurcanu și Anton Negru se rețin... La porțile Orientului, volum ce înregistrează un binemeritat succes de librărie, e o lectură agreabilă, instructivă și educativă.“

Constantin Coroiu, „Flacăra Iașului“, 1981

• „Boris Crăciun, un profesionist al reportajului radiofonic, își pune la încercare zestrea narativă a celui confruntat de obicei cu evenimentele curente pentru a scrie un roman istoric în care ficțiunea trebuie să fie pe măsura evenimentelor reale ale epocii în care se desfășoară acțiunea...

Concomitent cu țeserea intrigii specific românești, unele capitole cuprind o serie de documente personale ce vin în completarea faptelor acreditate istoric, folosindu-se gîndurile intime, necomplezente ale personajelor - jurnalul viitorului dorobanț, celebrul Constantin Țurcanu, nemurit de Alecsandri în „Peneș Curcanul“, mai multe scrisori trimise de pe front de ostași părinților, soțiilor, iubitelor... Un roman istoric, bine acoperit pe latura documentară, nu se putea dispensa de prezența personajelor istorice: principele Carol și țarul Alexandru, marele duce Nicolae și prim-ministrul Brătianu, corpul ofițeresc român. Bine realizate sînt secvențele de luptă de la Grivița, animate, vii, încărcate de patosul dăruirii soldaților... Roman istoric și de aventură, La porțile Orientului este o lectură agreabilă și instructivă...“ Mihai Dinu Gheorghiu, „Convorbiri literare“, 1981

• „La porțile Orientului urmărește să ofere o imagine cuprinzătoare a Moldovei din timpul Războiului de Independență de la 1877, prin intermediul expresiei dinamicii sufletești a personajului istoric. Modalitatea de pătrundere și cunoaștere a timpului și spațiului istoric, dincolo de dovezile pe care le aduce știința istoriei, rămîne analiza, sondarea eului, a structurii sale de profunzime, acolo unde faptele își află ultima și adevărata motivație. Acest efort de descoperire a adevărului, prin analiza interioară a personajului istoric, dincolo de realitatea faptelor, constituie axa acestui roman care-1 definește pe Boris Crăciun ca reprezentant al noii generații de prozatori formată la școala prozei de analiză.

În romanul La porțile Orientului, Boris Crăciun pleacă de la o legendă, aceea a lui Peneș Curcanul și de la un vers celebru, acela al lui Vasile Alecsandri („Plecat-am nouă din Vaslui și cu sergentul zece“), pentru a construi un roman al Războiului de Independență de la 1877. El demitizează un personaj literar și îl investește cu alte calități umane. Biografia vasluianului Constantin Țurcanu, devenit mai tîrziu Peneș Curcanul, reprezintă prima coordonată de evoluție a romanului: pendulînd permanent între glasul sufletului și cel al datoriei, ținînd un jurnal de campanie în care își notează impresiile și cugetările zilnice din nevoia acelui taifas între sine și gîndurile care îl stăpînesc, conturul figurii celebrului dorobanț capătă autenticitate prin raportare la evenimentele de pe frontul româno-turc, la care participă direct, săvîrșind acte de eroism.“ Ioan Holban, „Revista literară radio“ - Radio București, 1981

• „Boris Crăciun este un foarte talentat reporter, judecind mai ales după Metropola de pe șapte coline. Cu accentele graiului moldovenesc, melodios, strunite cu grijă, spontane parcă, stilul este deosebit de alert, percutant, cu apetență pentru concret. Scriitorul este un observator înnăscut, iscoditor, neobosit, atras irezistibil, și în mod egal, atît de urmele trecutului, cît și de prezent, văzute panoramic. Rezultatul este o sinteză de Sadoveanu și Geo Bogza, originală...

...La porțile Orientului povestește pe cont propriu și cam idilic istoria celor nouă dorobanți din Vaslui - cu punctul de plecare a inspirației în poezia prea bine cunoscută a lui Vasile Alecsandri - prin gura celui de al zecelea, singurul supraviețuitor din războiul de la 1877, sergentul Constantin Țurcanu, pus pentru circumstanță să țină și un jurnal.“ Ion Rotaru, „O istorie a literaturii române“, III

• „Boris Crăciun este un reporter conștiincios și sufletist, natură caldă și lesne impresionabilă. Omul e un moldovean bonom și dulce, îndrăgostit de Moldova, dintre ale cărei hoare, preț de o carte întreagă (Metropola de pe șapte coline, Editura Junimea, 1985), nici nu iese...

Dacă în paginile despre locuri, Boris Crăciun nu trece de osîrdia consemnativă, în cele despre oameni, ceva din vibrația reporterului inimos și afabil ajunge la cititor.“ George Pruteanu, Cronica, 1985 „Boris Crăciun este un publicist cunoscut și «un foarte talentat reporter», cum zice istoricul literar Ion Rotaru în tomul al III-lea din O istorie a literaturii române, unde îi dedică un capitol. Dar noi apreciem, ca și Ioan Holban, Radu G. Țeposu ori Mihai Dinu Gheorghiu, care au scris pertinent despre acest scriitor, că e și un romancier talentat, așa cum dovedește în romanul de debut La porțile Orientului, construcție epică foarte bine documentată și susținută artistic prin subiect, dezbatere adîncă de idei istorice, personaje memorabile, stil original și percutant. Atât romanul, cît și celelalte cărți, au avut o presă bună de specialitate, ceea ce demonstrează că Boris Crăciun este scriitor, meritând să facă parte din Uniunea Scriitorilor. Romanul amintit, care îl are ca personaj pe Principele Carol I (lăudat de autor pentru meritele sale reale, în plină perioadă comunistă), a fost prezentat elogiativ, în 1981, în emisiunea culturală a postului de radio Europa Liberă. Un punct forte al activității sale literare îl constituie piesele de teatru radiofonic, în interpretări strălucite la Radio Iași și Radio București, o adevărată epopee națională la microfon. Piesele au fost publicate în volumul Teatru istoric, apărut într-un tiraj impresionant pentru cărțile de teatru.“ Virgil Cuțitaru

• „Boris Crăciun demitizează un personaj legendar și îl investește cu alte calități, umane, a căror investigare conduce la o realizare artistică superioară“.

Ioan Holban - „Cronica“

• „Boris Crăciun a știut în monografia Ruginoasa să dizolve în cerneală atît, încît să nu riște sentimentalismul gratuit, rămînînd astfel detașat de fapte, dar cald și stăpân pe expresie, pe linia bunei tradiții de povestitor moldovean“.

Aurel Leon - „Cronica“

Legături externe

• Bibliografie pe situl USR Arhivat în 22 mai 2010, la Wayback Machine.