Boboteaza

Boboteaza

Data	6 ianuarie^[1]
Modifică date / text

Boboteaza sau Epifania este sărbătorită la 6 ianuarie de către Biserica Ortodoxă^[2] și Biserica Catolică. Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului. În grecește, cuvântul Bobotează este numit Teofanie^[3] sau Epifanie care se traduce prin "Arătarea Domnului", adică a Sfintei Treimi.^[4]^[5]

Creștinii occidentali comemorează în primul rând (dar nu numai) vizita magilor la nașterea Pruncului Iisus și astfel manifestarea fizică a lui Iisus către Neamuri.^[6]^[7] Ortodocșii comemorează botezul lui Iisus în râul Iordan, văzută ca o manifestare către lume a Fiului lui Dumnezeu (Arătarea Domnului).

Tradiția

Biblia îl menționează pe Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul, considerat de creștini ca înaintemergătorul lui Iisus Hristos, care ar fi propovăduit venirea acestuia, îndemnând pe iudei la pocăință. Îmbrăcămintea pustnicului Ioan era foarte simplă, făcută din blană de cămilă; el purta o cingătoare de piele împrejurul mijlocului și se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. Icoanele au păstrat de-a lungul timpului această imagine, înfățișându-ni-l pe Botezător cu părul și barba lungi. Considerându-l proroc, locuitorii din Ierusalim și din întreaga Iudee se strângeau în jurul lui pentru a-i asculta cuvintele și mai ales pentru a fi botezați de el în râul Iordan.

Ioan le cerea, înainte de a-i boteza, să-și spovedească păcatele și să se pocăiască, spunându-le că el îi botează doar cu apă, dar „cel ce va veni după el” (în tradiția creștină: Iisus) îi va boteza cu Duh Sfânt și cu foc. Despre „cel ce va veni după el”, Ioan spunea că acela este mult mai mare și mai puternic decât el.

Evanghelia relatează că și Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan, care, văzându-l, a spus: „Iată mielul lui Dumnezeu, cel ce spăla păcatul lumii”. Conform acestei relatări, ieșind din apa Iordanului, Iisus ar fi spus „cerurile s-au deschis și duhul lui Dumnezeu s-a vărsat, coborându-se ca un porumbel și venind peste el. Și glas din ceruri zicând : acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit” (Matei, 3: 16-17).

Boboteaza este deci una dintre cele mai importante sărbători ale anului pentru creștini. De obicei, în această perioadă este foarte frig în România, de aceea este des folosită expresia „gerul Bobotezei”. Excepție a făcut anul 2018 care a adus temperaturi extrem de ridicate pentru această perioadă din an, la București înregistrându-se chiar și 17 grade Celsius, un record istoric de temperatură pentru ziua de 6 ianuarie.

Botezul Domnului, icoană din patrimoniul muzeului grăniceresc năsăudean

În tradiția românească

În localitățile așezate pe malul unui râu, pe malul Dunării sau pe țărmul mării, se obișnuiește că preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, să arunce o cruce de lemn în apa foarte rece, uneori chiar înghețată, după care sar câțiva flacăi curajoși pentru a o aduce înapoi. În toate bisericile ortodoxe, preoții fac agheasmă (apă sfințită), cu care "botează" apele, oamenii, animalele și casele. Înainte de regimul comunist, această datină exista și la București, Patriarhul coborând Calea Victoriei de la Palatul regal până la Dâmbovița, unde pocăiții, îmbrăcați în halaturi albe, se aruncau în apa înghețată pentru a o ridica.

Această tradiție face parte din multe altele în legatură cu Boboteaza, încărcate de practici magice și obiceiuri agrare preluate în creștinism din tradițiile anterioare, precum fertilitatea, purificarea, cinstirea apei și a focului. Boboteaza este astfel și o sărbătoare dedicată purificării naturii, și mai ales a apelor, de forțele răului. Acum se colindă, se prevestește cum va fi vremea în noul an, sau cum va fi recolta. Se crede că în aceste zile animalele vorbesc, capătând puteri neobișnuite. Peste obiceiurile creștine ortodoxe de sfințire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus și multe practici păgâne, cum ar fi afumarea grajdurilor și a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe câmp sau colindele însoțite de tot felul de strigături și zgomote. Toate acestea au în general un rol de curățire și de îndepărtare a răului. Tradiția ortodoxă cere ca acum să se mănânce piftie și grâu fiert și să se bea vin roșu.^[4]

Literatură

Friedhelm Mann, Hans-Christoph Schmid-Lauber: Epiphaniasfest I. Kirchengeschichtlich II. Praktisch-theologisch. În: Theologische Realenzyklopädie. 9 (1982), S. 762–770.

Note

^ Calendarium Romanum, p. 23
^ Cu excepția Bisericilor Ortodoxe care mențin calendarul iulian
^ „The Byzantine Blessing of Water on the Vigil of the Epiphany”.
^ ^a ^b Vrăji de DRAGOSTE ȘI GHICIT. Fetele își pun busuioc sub perne pentru A-ȘI VISA IUBITUL, 6 ianuarie 2013, Roxana Roseti, Evenimentul zilei, accesat la 6 ianuarie 2013
^ Heiligman, Deborah (2007). Celebrate Christmas. National Geographic. p. 27. ISBN 9781426301223. At the end of the Twelve Days of Christmas comes a special day called the Epiphany, or Three Kings Day. This holiday, which falls on January 6th, is celebrated as the day when the three wise men, also called the three kings, first saw baby Jesus and gave him gifts.
^ Packer, George Nichols (1893). Our Calendar. Union and Advertiser Co. p. 110. The length of Christmastide or season is twelve days, lasting from the 25th of December to Epiphany. Epiphany (Greek Epiphania, Theophania or Christophania), is a festival in commemoration of the manifestation of Jesus Christ to the world as the Son of God, and referring to the appearance of the star which announced our Saviour's birth to the Gentiles, and the visit of the Magi, or Wise Men of the East to the infant Jesus. This festival is held on the 6th of January invariably, consequently is not a moveable feast, though the length of Epiphany-tide depends upon the date of Easter. |access-date= necesită |url= (ajutor)
^ „Epiphany and Epiphanytide”. The Parish of St Clement and St James. The Church of England. 23 decembrie 2013. Arhivat din original la 14 iulie 2018. Accesat în 15 decembrie 2014. The current pattern in the Anglican Church is to have an extended Epiphany season (called Epiphanytide). This is why Nativity scenes are sometimes kept in churches throughout January. Epiphanytide: Rather confusingly, however, the other two main ‘manifestations’ marked in Epiphanytide concern Jesus as an adult: his baptism in the River Jordan, when the Holy Spirit descends on him in the form of a dove (on the Sunday after Epiphany), and his first sign: the turning of water into wine at the marriage feast in Cana in Galilee. This latter event – the third ‘epiphany’ of the season – is only to be found in John's gospel.