Deschide meniul principal
Braconaj cinegetic
Braconieri, litografie din anii 1830

Braconaj se numește un delict constând în încălcarea legii care interzice vânatul sau pescuitul.[1]

La nivel mondial, o bună parte din braconaj se datorează comerțului ilegal cu specii sălbatice.[2] Această piață neagră, concentrată în mare parte în Asia orientală, cuprinde tigri, rechini, broaște țestoase, șerpi și alte animale și este estimată la 19 miliarde de dolari anual.[2]

Braconajul cinegeticModificare

În România, Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic[3] definește braconajul ca acțiunea desfășurată în vederea obținerii acelorași efecte ca și prin acțiunea de vânătoare, fără a fi îndeplinite condițiile legale pentru desfășurarea acesteia din urmă.

Una din formele de braconaj specificate de lege este folosirea de capcane neautorizate.

Braconajul piscicolModificare

Legea română privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura[4] definește braconajul piscicol ca infracțiunea care constă în practicarea ilegală a pescuitului în bazinele piscicole naturale.

Braconajul piscicol are următoarele consecințe negative:[5]

  • diminuarea necontrolată a populațiilor de pești prin depășirea capacității de suport,
  • recoltarea neselectivă a ihtiofaunei (mai ales prin folosirea curentului electric și a plaselor monofilament),
  • dezechilibrul unor lanțuri trofice.

Braconajul arheologicModificare

Prin derivare, se folosește și termenul de braconaj arheologic, care se referă la efectuarea de detecții și săpături ilegale în siturile arheologice.[6][7]

Eforturi anti-braconajModificare

În timp ce braconierii au avut un sprijin local puternic până la începutul secolului XX, cazul lui Walder a arătat o schimbare semnificativă a atitudinilor. Cetățenii urbani aveau încă o anumită simpatie pentru rebelii de la deal, în timp ce comunitatea locală era mult mai puțin favorabilă.[8]

NoteModificare