Brandt Mle 27/31
| Brandt Mle 27/31 | |
.JPG)
Brandt Mle 27/31 expus la Muzeul Marinei. | |
| Tip | Aruncător de mine |
|---|---|
| Loc de origine |  Franța
|
| Istoric operațional | |
| În uz | 1927-? |
| Istoric producție | |
| Proiectant | Edgar Brandt |
| Variante | M1 (SUA) |
| Date generale | |
| Greutate | 58,5 kg |
| Lungime țeavă | 1267,5 mm |
| Echipaj | 5 (minim 3) |
| Proiectil | Proiectilul exploziv F.A. model 1924/27 (din fontă oțelită) Proiectilul de înaltă capacitate G.C. model 1935 (din oțel) Proiectile fumigene |
| Greutate proiectil | Bomba ușoară: 3,31 kg (400 g încărcătura explozivă) Bomba grea: 6,845 kg (2,400 kg încărcătura explozivă) |
| Calibru | 81,4 mm |
| Afet | placă de bază și bipied |
| Câmp de tragere vertical |
între +45° și +80° |
| Câmp de tragere orizontal |
între 8° și 12° |
| Cadență de tragere | 15-18 lov./min. |
| Viteză inițială | 174 m/s (bombă grea: 158 m/s) |
| Bătaie maximă | 1900 m (bombă ușoară) 1000 m (bombă grea) |
Modifică text  |
|
Brandt Mle 27/31 a fost un aruncător de mine la nivel de batalion al armatei franceze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dezvoltat în perioada interbelică, acest aruncător a fost fabricat sub licență sau copiat de majoritatea țărilor din Europa.
Istorie
modificareÎn timpul Primului Război Mondial, mortierul de fabricație britanică Stokes s-a dovedit a fi o armă eficace în războiul de tranșee.[1] Sir Wilfred Stokes a studiat mortierul Coehorn, proiectat de inginerul olandez Menno van Coehoorn cu 200 de ani mai înainte, și a îmbunătățit arma prin modernizarea muniției.[1] Proiectilul folosit de mortierul Stokes avea propria sa încărcătură propulsivă și explozivă.
Deși eficient, mortierul Stokes era totuși o armă rudimentară care consta într-un tub de metal montat pe o placă de bază și susținut de un bipied.[2] Muniția consta într-o bombă din fontă plină de explozibil, focosul fiind cu întârziere. La baza bombei se afla un cartuș de calibrul 12, plin cu balistită.[1] Prin cădere pe tub, cartușul era detonat de un cui percutor aflat la bază și azvârlea proiectilul pe țeavă. După război, compania franceză Brandt a modernizat mortierul Stokes și a îmbunătățit muniția. Noul mortier a fost denumit Stokes-Brandt de 81 mm Modèle 27 și a fost cel mai modern aruncător la vremea respectivă.[3] Acesta a fost urmat în anul 1931 de Modèle 27/31, muniția fiind îmbunătățită semnificativ.[2] La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, armata franceză deținea 8000 de aruncătoare Brandt Mle 27/31,[4] fiecare regiment de infanterie având la dispoziție opt piese.[5] Aruncătoarele de calibrul 81 mm au fost amplasate și în turele de-a lungul Liniei Maginot.
Variante
modificare- Brandt Modèle 27 - modelul inițial.
- Brandt Modèle 27/31 - varianta modernizată în anul 1931.
- Brandt Modèle 1932 - versiune destinată fortificațiilor Liniei Maginot.
Aruncătorul M1 folosit de armata americană era o variantă fabricată sub licență. Aruncătorul Brandt Mle 27/31 a stat la baza mai multor modele fabricate în perioada respectivă, precum Model 35 (Italia), 8 cm minomet vz. 36 (Cehoslovacia), Model 97 și 99 (Japonia), sGrW 34 (Germania) sau 82-BM-37 (Uniunea Sovietică). România, Danemarca, Finlanda, Iugoslavia, Polonia (Moździerz piechoty 81 mm wz. 31) și Olanda (Mortier van 8) au fabricat aruncătorul sub licență. Grecia a comandat 325 de aruncătoare din Franța.
Producție și utilizare în România
modificareAchiziționarea aruncătorului Brandt Mle 27/31 a fost prima comandă externă de armament a României după scandalul denumit „Afacerea Skoda”.[6] În 1935, Regatul României a comandat 188 de aruncătoare din Franța și a achiziționat ulterior o licență pentru alte 410 bucăți.[7] Acestea au fost realizate la uzinele Voina din Brașov. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, uzinele Voina au continuat să fabrice aruncătoare Brandt Mle 27/31, depășind numărul din contractul semnat cu uzinele Brandt din Franța pentru a suplini pierderile și pentru a dota corespunzător forțele armate române.[8] Rata de producție era de 30 de exemplare pe lună în octombrie 1942.[9] Până la jumătatea anului 1943 fuseseră construite peste 1000 de aruncătoare, însă doar 584 se mai aflau în uz din cauza pierderilor suferite de armata română.[10] Germania nazistă a livrat în anul 1943 alte 600 de aruncătoare Brandt Mle 27/31 de fabricație franceză.[11] Conducerea armatei române a decis să folosească și 800 de aruncătoare de calibrul 82 mm capturate de la Armata Roșie.[11]
Aruncătoarele Brandt de calibrul 81 mm erau repartizate batalioanelor de infanterie, vânători de munte și cavalerie. La începutul războiului, fiecare regiment avea câte 12 aruncătoare Brandt Mle 27/31.[12] Într-un raport trimis Marelui Stat Major la data de 14 septembrie 1941, intitulat Învățămintele trase din operațiile executate de Armata a 3-a în războiul cu rușii (3 iulie - 10 septembrie 1941) era menționată următoarea precizare:
„aruncătoarele de cal. 60 și 81,4 mm sunt niște arme mult mai bune decât ale adversarului. Efectele materiale și morale ale aruncătorului de 81,4 mm s-au dovedit a fi excepționale; cele ale aruncătorului de 60 mm însă n-au fost suficiente.”[13]
Aruncătoarele Brandt Mle 27/31 au fost utilizate și după război, fiind înlocuite treptat cu aruncătoare de fabricație sovietică de calibrul 82 mm.[12]
Note
modificare- ^ a b c Norris, p. 3
- ^ a b Bishop, p. 202
- ^ Stroea, p. 99
- ^ Norris, p. 42
- ^ Norris, p. 43
- ^ Nestorescu, p. 76
- ^ Axworthy 1995, p. 29
- ^ Axworthy 1995, p. 30
- ^ Axworthy 1995, p. 75
- ^ Axworthy 1995, p. 147
- ^ a b Axworthy 1995, p. 148
- ^ a b Stroea, p. 100
- ^ Arhiva M.Ap., Fond M.St.M., Secția 3 Operații, dosar 2075, fila 4
Bibliografie
modificare- *** - 165 ani de existență a artileriei române moderne, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2008, ISBN 978-606-524-018-6.
- Bishop, Chris (2002) (în engleză). The Encyclopedia of Weapons of World War II. Sterling Publishing Company, Inc., ISBN 9781586637620.
- Ferrard, Stéphane (în franceză). Les mortier Brandt de 60 et 81 mm dans l'Armée française en 1940.
- Mark Axworthy, Cornel Scafeș, Cristian Crăciunoiu (1995) (în engleză). Third Axis. Fourth Ally. Romanian Armed Forces in the European War, 1941-1945, Arms and Armour, London. ISBN 1854092677.
- Mark Axworthy, Horia Șerbănescu (28 august 1991) (în engleză). The Romanian Army of World War 2, London: Osprey. ISBN 1-85532-169-6.
- Nestorescu, Valerian (28 august 1972). File din trecutul artileriei române moderne. Editura Militară, București.
- Norris, John (2002) (în engleză). Infantry Mortars of World War II. Osprey Publishing, ISBN 9781841764146.
- Scafeș C., Șerbănescu H., Scafeș I., Andonie C., Dănilă I., Avram R. (28 august 1996). Armata română 1941-1945, Editura R.A.I., ISBN 9789735700454.
- Stroea, Adrian, col. conf. univ. dr., Băjenaru, Gheorghe, lt. col (28 august 2010). Artileria română în date și imagini, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, ISBN 978-606-524-080-3.
Legături externe
modificare