Branka Raunig
| Branka Raunig | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  Sarajevo, Regatul Iugoslaviei |
| Decedată | (73 de ani) Bihać, Federația Bosniei și Herțegovinei, Bosnia și Herțegovina |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Republica Socialistă Federativă Iugoslavia Bosnia și Herțegovina |
| Ocupație | arheologă |
| Limbi vorbite | limba croată[1] |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea din Belgrad |
Modifică date / text  | |
Branka Raunig (n. , Sarajevo, Regatul Iugoslaviei – d. , Bihać, Federația Bosniei și Herțegovinei, Bosnia și Herțegovina) a fost o arheologă bosniacă, specializată în epoca preistorică, și curator muzeal.
Tinerețea
modificareS-a născut la Sarajevo în 1 ianuarie 1935.[2] Și-a petrecut tinerețea în orașul Kraljevo.[3] În perioada 1954-1958 a studiat arheologia la Facultatea de Filosofie a Universității din Belgrad.[3] Unul dintre profesorii ei a fost arheologul Branko Gavela.[3]
Cariera științifică
modificare
După absolvire, Branka Raunig s-a întors în Bosnia și Herțegovina, unde a fost angajată la Muzeul Pounje din Bihać.[3] A cercetat acolo materialul arheologic referitor la tribul iapodi și a devenit interesată de acest vechi popor indo-european, căruia i-a dedicat întreaga sa carieră științifică ulterioară.[3][4] În 1963 s-a transferat la Muzeul Regional din Đakovo, unde a continuat să studieze istoria populației iapodi, concentrându-se asupra regiunii Pounje.[3] Materialul arheologic din acea regiune a devenit subiectul disertației sale de masterat, pe care a susținut-o în 1971.[3] În anul 1987 Branka Raunig a devenit directoarea Muzeului Pounje, pe care l-a condus până la pensionarea sa în 1998.[3] În 1992 și-a susținut teza de doctorat referitoare la arta și religia tribului iapodi.[5]
Cercetări arheologice
modificare
În cursul carierei sale Branka Raunig a condus cercetări arheologice și a publicat numeroase studii științifice despre o serie de situri arheologice importante din regiune, precum Crkvina Golubić, Vranduk, Pod, Gradina și Sojeničko și un sit de lângă Gradiška.[3] Ea a studiat arheologia funerară de la Đakovo și a îndeplinit un rol important în dovedirea prezenței unei așezări romane acolo.[6][7] De asemenea, a supravegheat săpăturile care au dus la descoperirea acolo a unei moschei.[8] Raunig a fost interesată de obiectele materiale excavate în urma săpăturilor și a realizat un studiu al materialului ceramic descoperit în situl Krčana, care aparținea culturii La Tène.[9] Ea a cercetat, de asemenea, armele preistorice descoperite în regiune.[10] Cu toate că domeniul său principal de interes era epoca preistorică bosniacă, Branka Raunig a cercetat și siturile medievale din regiune.[11]
Moartea
modificareBranka Raunig a murit de pneumonie la Bihać în 13 iunie 2008.[12]
Note
modificare- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ d.o.o, OliveBH. „Umrla Branka Raunig”. infobiro.ba. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d e f g h i „Sjećanje na Branku Raunig (1935-2008)”. Zemaljski muzej Bosne i Hercegovine (în bosniacă). . Accesat în .
- ^ Španiček, Vatroslav (). „Kronologija muških grobova japodske kulture tijekom željeznog doba”. darhiv.ffzg.unizg.hr (în croată). Accesat în .
- ^ Raunig, Branka. (). Umjetnost i religija prahistorijskih japoda. Juzbašić, Dževad. Sarajevo: Akademija nauka i umjetnosti Bosne i Hercegovine. ISBN 9958-501-32-5. OCLC 155750143.
- ^ Raunig, Branka (). „Dva kasnoanticka groba iz okolice Ðakova”. Vjesnik Arheoloskog Muzeja U Zagrebu (în sârbo-croată) (12–13): 151–170.[nefuncțională – arhivă]
- ^ Migotti, Branka (). „Je li rimska Certisija bila na Štrbincima kod Đakova?”. Zbornik Muzeja Đakovštine (în croată). 5 (1): 77–96.
- ^ Boras, Jelena (). „Pregled dosadašnjih arheoloških istraživanja u Đakovu - prilog proučavanju urbane matrice srednjovjekovnog i novovjekovnog Đakova”. Zbornik Muzeja Đakovštine (în croată). 14 (1): 7–40.
- ^ Raunig, B. (). „Krčana - naselje mlađeg željeznog doba u selu Trnovi u sjeverozapadnoj Bosni”. Opvscvla Archaeologica (în croată). 20 (1): 39–69. ISSN 0473-0992.
- ^ Raunig, Branka (). „Slučajni nalazi prahistorijskog oružja iz Bihaćkog polja”. Godišnjak Centra za balkanološka ispitivanja (în bosniacă) (32): 267–282. ISSN 0350-0020.
- ^ Mekanović, Husein Sejko (). „Srednjovjekovne crkve Svetog Martina iz Toursa na području općine Velika Kladuša”. Bosna Franciscana (în bosniacă) (50): 101–112. ISSN 1330-7487.
- ^ Forić, Melisa (). „Branka Raunig (1935-2008)”. Godišnjak Centra za balkanološka ispitivanja (în bosniacă) (37): 264–265. ISSN 0350-0020.