Fernand Braudel

Fernand Braudel
Date personale
Nume la naștere	Fernand Paul Achille Braudel
Născut	24 august 1902 Luméville-en-Ornois⁠(d), Lorraine⁠(d), Franța
Decedat	27 noiembrie 1985 (83 de ani) Cluses, Rhône-Alpes, Franța
Înmormântat	Cimitirul Père-Lachaise Grave of Braudel[*][[Grave of Braudel |​]]
Căsătorit cu	Paule Braudel[*][[Paule Braudel |​]] (1933–1985)
Cetățenie	Franța
Ocupație	istoric cadru didactic universitar[*]​
Locul desfășurării activității	Paris Alger (1923–1932) São Paulo (1934–1937)
Limbi vorbite	limba franceză
Activitate
Alma mater	Universitatea din Paris lycée Voltaire[*][[lycée Voltaire (French Secondary School)|​]]
Organizație	Universidade de São Paulo[*][[Universidade de São Paulo (public state university in Brazil)|​]] Școala Superioară de Înalte Studii în Științe Sociale Collège de France Institut d'études politiques de Paris Universitatea din Paris École pratique des hautes études universitatea din Alger[*]​ Ahmed Reda Houhou High School[*][[Ahmed Reda Houhou High School (Lycée in Constantine)|​]]
Premii	Comandor al Legiunii de Onoare[*]​ doctor honoris causa por la Universidad Complutense de Madrid[*][[doctor honoris causa por la Universidad Complutense de Madrid |​]] (1964) doctor honoris causa al Universității din Leiden[*]​ (1975) Commander of the French Order of Academic Palms[*][[Commander of the French Order of Academic Palms (third (and highest) grade of the French Order of Academic Palms)|​]]

Fernand Braudel (n. 24 august 1902, Luméville-en-Ornois^⁠(d), Lorraine^⁠(d), Franța – d. 27 noiembrie 1985, Cluses, Rhône-Alpes, Franța) a fost un istoric francez. A aparținut curentului cunoscut drept Școala Analelor.

Biografie

Moștenitorul lui Lucien Febvre, Braudel a știut cel mai bine să fructifice patrimoniul intelectual și instituțional al Annales, dându-le o dimensiune internațională. Fiul unui învățător din Lorena, celebrul istoric de mai târziu invoca, de câte ori avea posibilitatea, anii de formare în satul său natal, unde învățătorii săi povesteau “istoria Franței ca și când ar celebra o slujbă religioasă”. Perioada sa de formare intelectuală a fost tumultoasă: renunță la studiile de medicină, reușește să își dea licența în istorie la vârsta de 20 de ani, în bună parte datorită unei memorii excelente, este profesor în Algeria, 8 ani, timp în care își gândește teza de doctorat ca o lucrare evenimențială despre politica mediteraneană a lui Filip al II-lea. În 1932 se reîntoarce în Franța unde predă în diferite licee, iar în 1935 acceptă să plece să predea pentru trei ani la Universitatea Sao Paulo din Brazilia, un sejur ce se va dovedi decisiv pentru concepția sa asupra istoriei. În 1938 este numit profesor la École Pratique des Hautes Études, la Paris, dar cariera ce se prefigura îi este întreruptă de război. Înrolat fiind, el este repede luat prizonier și dus în lagărul de la Lübeck unde începe să își redacteze teza de doctorat pe caiete de școală. Teza despre Mediterana și lumea ei, în vremea lui Filip al II-lea va fi susținută în 1947. În același an devine co-director alături de Febvre la revista Annales, în 1949 profesor la cea mai prestigioasă instituție a Franței, Collège de France, între 1956-1972 director la École Pratique des Hautes Études, director la École des Hautes Études en Sciences Sociales și în 1984 membru al Academiei franceze. Fernand Braudel a creat un “imperiu” prin temperamentul său, prin spiritul de organizare, prin gustul pentru putere. A avut un fler extraordinar în a alege colaboratorii, de cele mai multe ori cercetători talentați din cele patru colțuri ale lumii. Astăzi funcționează în întreaga lume centre de cercetare ce îi poartă numele ca omagiu adus strălucitului istoric și metodelor de lucru propuse la școala pe care a reprezentat-o.

Lucrări remarcabile

Fernand Braudel este prin lucrarea Mediterana și lumea mediteraneană în timpul lui Filip al II-lea artizanul conceptului de timpi istorici. În timpii istorici, durata lungă- timpul cvasi-imobil pe care îl analizează a deschis perspective metodologice pentru mulți cercetători. De la cartea lui Braudel conceptul de durată lungă a devenit un topos în studiile de istorie. În 1979 este publicată a doua sa sinteză, Civilisation matérielle, économie et capitalisme (XV-XVIII siècles), în care autorul abordează problema progresului civilizațiilor descriind la scară europeană și apoi mondială lenta ascensiune a capitalismului începând cu „structurile cotidianului”, apoi cu „jocurile schimbului” și în fine cu „timpul lumii”. Toate studiile metodologice ale lui F. Braudel sunt cuprinse în lucrarea Ecrits sur l’Histoire.

Bibliografie

• F. Braudel, Structurile cotidianului; posibilul și imposibilul, Meridiane, 1984, București, traducere Adrian Riza;
• F. Braudel, Mediterana și lumea mediterană în epoca lui Filip al II-lea, Meridiane, București, 1985-1986, traducere Mircea Gheorghe;
• F. Braudel, Jocurile schimbului, Meridiane, București, 1985, traducere Adrian Riza;
• F. Braudel, Gramatica civilizațiilor, Meridiane, București, 1994, traducere Dinu Moarcaș;
• F. Braudel, Dinamica capitalismului, Corint, București, 2002.

Legături externe

• Centrul Fernand Braudel, în limba engleză
• Fernand Braudel:studii meditaraneene:școala Annales, în limba engleză
• Institutul de Economie Mondială Fernand Braudel, în limba portugheză
• Scrierile lui Fernand Braudel, Victor Neumann, Observator cultural - numărul 104, februarie 2002