Wikipedia

Brice Guyart

scrimer francez
Brice Guyart
Informații personale
Născut(ă) (43 de ani)
Suresnes, Franța
Înălțime1.86 m
Greutate75 kg
ȚarăFranţa Franța
Armăfloretă
Mânădreptaci
Antrenor naționalStéphane Marcelin
ClubParis Université Club / INSEP
Clasamentul FIEcurent
Palmares de medalii
Jocurile Olimpice
Aur Sydney 2000 Pe echipe
Aur Atena 2004 Individual
Campionatul Mondial
Aur Nîmes 2001 Pe echipe
Aur Leipzig 2005 Pe echipe
Aur Sankt Petersburg 2007 Pe echipe
Argint Lisabona 2002 Pe echipe
Argint Catania 2011 Pe echipe
Bronz Nîmes 2001 Individual
Bronz Havana 2003 Individual
Modifică text Consultați documentația formatului

Brice Guyart (n. , Suresnes, Île-de-France, Franța) este un fost scrimer olimpic francez, specializat pe floretă. A fost laureat cu aur pe echipe la Jocurile Olimpice din 2000 și la individual la ediția din 2004.

Carieră modificare

A crescut în Le Vésinet, lângă Paris. A început să practice scrima la vârsta de cinci ani la clubul „Union Sportive”, care era prezidat de tatăl său. A fost pregătit de maestrul Gérard Rousseau.

În anul 1999 s-a alăturat centrului de pregătire de la Châtenay-Malabry. A câștigat proba pe echipe la Campionatul Mondial pentru juniori din 2000 de la South Bend, apoi Challenge-ul Rommel (acum Challenge-ul Internațional de la Paris), o etapă de Cupa Mondială.[1] Datorită acestei victoriei, a fost selecționat ca membru al echipei Franței pentru Jocurile Olimpice din 2000.[2] La proba individuală, a fost eliminat în tabloul de 32 de sud-coreeanul Kim Young-ho, care a câștigat medalia de aur în cele din urmă, și s-a clasat pe locul 27.[3] La proba pe echipe, Franța a trecut de Cuba și de Polonia. În finală s-a împuns în față Chinei la o tușă și a câștigat medalia de aur. Astfel Brice Guyart a devenit cel mai tânăr campion olimpic francez la floretă.[3]

După această primă medalie olimpică, s-a alăturat centrului de pregătire național din INSEP sub îndrumarea lui Patrice Menon. A cucerit două medalii de bronz la individual, iar o medalie de aur și o medalie de argint la Campionatele Mondiale din 2001, 2002 și 2003. S-a transferat la clubul Paris Université în anul 2002.[4] Calificat din nou la Jocurile Olimpice din 2004, a ajuns în sferturile de finală, unde l-a învins pe dublul campion mondial Peter Joppich cu scorul de 15–12, după ce a fost condus cu 7–12. Apoi a câștigat la o tușă cu italianul Andrea Cassarà și l-a înfrânt pe un alt italian, Salvatore Sanzo, cucerind titlul olimpic.[5]

După Jocurile de la Atena a trecut printr-o perioadă de lipsă de motivație din cauză unor leziuni ale genunchilor. Și-a adaptat dificil stilul foarte ofensiv la schimbul regulamentului, constând în creșterea timpului de contact necesar pentru a înregistra tușele.[6] S-a calificat in extremis la Jocurile Olimpice din 2008,[7] dar a fost învins în tabloul de 32 prin „tușa de aur” de conaționalul său Erwann Le Péchoux.[8]

A traversat din nou o perioadă grea după Beijing. În anul 2009 a trebuit să se opereze la ambii genunchi. A participat la Campionatul Mondial din 2010 de la Paris, ci ca comentator sportiv.[9] În cele din urmă, a fost doar a doua rezervă la Jocurile Olimpice din 2012. Foarte dezamăgit, a decis să pună punct carierei în decembrie 2012.[10]

Viață personală modificare

Sora sa cea mai mică Astrid este și ea floretistă de performanță. Prietena sa, Léonore Perrus, a fost dublă campioană mondială la sabie. Împreună au o fată, Fauve, născută în septembrie 2014.[11]

A absolvit Institutul de Știință și Tehnologie cu o diplomă de inginer și a obținut un masterat în Managementul sistemelor informatice la ESCP. Din anul 2007 lucrează la SNCF.

Referințe modificare

  1. ^ Abder Zouina (). „Brice Guyart au sommet de son art”. Le Parisien (în franceză). Accesat în . 
  2. ^ Abder Zouina (). „Brice Guyart assure son ticket pour Sydney”. Le Parisien (în franceză). Accesat în . 
  3. ^ a b Pierre Lagrue. „GUYART BRICE (1981- )”. Encyclopedia Universalis (în franceză). Accesat în . 
  4. ^ Laurent Mansart (). „Le nouveau challenge de Brice Guyart”. Le Parisien (în franceză). 
  5. ^ Cyril Graziani (). „Et Brice Guyart décrocha l'Olympe”. Le Parisien (în franceză). Accesat în . 
  6. ^ „Guyart Brice”. Sport 24. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Rodolphe Massé (). „Brice Guyart a obtenu d'un cheveu son billet pour les Jeux Olympiques de Pékin au fleuret messieurs”. RMC Sport (în franceză). Accesat în . 
  8. ^ „Fleuret mouché”. Eurosport (în franceză). . Accesat în . 
  9. ^ Rodolphe Massé (). „Guyart apprenti journaliste”. RMC Sport (în franceză). Accesat în . [nefuncțională]
  10. ^ Cécile Nony (). „Brice Guyart raccroche”. L'Équipe (în franceză). Accesat în . 
  11. ^ „Trois naissances dans la famille de l'escrime”. Federația Franceză de Scrimă. . Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe modificare


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Brice_Guyart&oldid=15240728