Brigitte Bardot

actriță, model și activistă franceză
Brigitte Bardot
Brigitte Bardot - 1962.jpg
Brigitte Bardot în 1962
Date personale
Nume la naștereBrigitte Anne-Marie Bardot
Născută (85 de ani)
Paris, Franța
PărințiLouis Bardot[*][1]
Anne-Marie Mucel[*][1] Modificați la Wikidata
Frați și suroriMijanou Bardot[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuRoger Vadim(1952-57)
Jacques Charrier (1959-62)
Gunter Sachs (1966-1969)
Bernard d'Ormale (1992-prezent)
Număr de copii1 Modificați la Wikidata
CopiiNicolas-Jacques Charrier[*][1] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiemodel
cântăreață
autobiografă[*]
actriță de film
animal rights advocate[*]
recording artist[*]
dansatoare[*]
fotomodel[*]
scriitoare
activist pentru drepturile omului[*]
public figure[*] Modificați la Wikidata
Alma materCours Hattemer[*]
Conservatorul din Paris
Alte numeBB
Roluri importanteȘi Dumnezeu...a creat femeia
Alte premii
Premiul Bambi
Order of the Golden Ark[*]
Prix des intellectuels indépendants[*] (2003)
Legiunea de onoare
David di Donatello Modificați la Wikidata
Semnătură
Brigitte Bardot Signature.svg
Prezență online

Brigitte Anne-Marie Bardot (n. ,[2][3][4][5][6][7][8] Paris, A Treia Republică Franceză[9]) este o actriță de cinematograf, fostă sex simbol al anilor '60. A reușit să-și transforme inițialele B. B. într-o legendă, care va evoca întotdeauna frumusețea, plăcerea de a trăi și libertatea.

Născută și crescută în Paris, Bardot aspira să fie balerină. Cariera o îndreptă spre actorie în 1952. A atins nivelul de star internațional în 1957 odată cu rolul controversat din "Și Dumnezeu...a creat femeia" (1956). Stârnește interesul intelectualilor francezi, fiind chiar subiectul eseului din 1959, "Sindromul Lolita", de Simone de Beauvoir. Bardot este văzută ca un model și declarată prima femeie liberă din Franța de după război. Lucrează cu regizori precum Jean-Luc Godard și Louis Malle.

Se retrage din industria filmului în 1973. Jucase până în acel moment în 47 de filme și înregistrase peste 60 de cântece. I-a fost oferită medalia Legiunea de Onoare în 1985 dar a refuzat să o primească. După retragere devine activistă pentru drepturile animalelor. În anii 2000 generează controverse pentru afirmațiile rasiste împotriva imigranților arabi din Franța. A fost amendată de cinci ori pentru incitarea urii rasiale.[10]

BiografieModificare

Biografie timpurieModificare

Brigitte Anne-Marie Bardot s-a născut în 28 septembrie 1934 în Paris. Este fiica lui Louis Bardot și Anne-Marie Mucel. Tatăl său, originar din Ligny-en-Barrois, era un inginer și proprietarul a mai multe fabrici industriale din Paris.[11][12] Bardot a crescut într-o familie catolică conservatoare. Brigitte Bardot, în memoriile sale Initiales B.B., scrie despre ea însăși, "În copilărie am fost timidă și urâtă. Aveam părul rar, ochelari și purtam aparat de îndreptat dinții" . Transformarea sa într-o superbă femeie și inițierea unei cariere de o deosebită strălucire s-au produs treptat. A lucrat mai întâi ca manechin pentru marile case de modă pariziene. La vârsta de 15 ani apare pentru prima dată pe coperta revistei Elle și începe să facă cinematografie la 17 ani.

FilmeModificare

Debutul este în Le trou normand de Jean Boyer în 1952, anul în care se căsătorește cu Roger Vadim. La început - spune ea - nimeni nu se interesa de ea. Până în 1956, când triumfă în filmul cu titlu premonitoriu Și Dumnezeu a creat femeia (Et Dieu créa la femme), în regia soțului său, Roger Vadim. El este cel care a lansat o nouă imagine a feminității, eliberată de complexe, directă, inocentă și provocatoare totodată.

Cu următoarele filme En cas de malheur („În caz de nenorocire”) și Babette pleacă la război (Babette s'en va-t-en guerre) devine în Franța mai populară decât Michelle Morgan și în Statele Unite mai iubită decât Marilyn Monroe. Turneazǎ apoi filmul La vérité ("Adevărul"), cu Henri Clouzot, dar succesul îi este umbrit de dezvăluirea amănuntelor vieții ei intime după despărțirea de Roger Vadim, dezvăluiri făcute publice de secretara sa și publicate în revista France Dimanche. Face o tentativă de sinucidere, dar este salvată și - deși voia să abandoneze cariera cinematografică - acceptă propunerea regizorului Louis Malle să interpreteze rolul principal în filmul Vie privée ("Viață particulară"), care i se potrivește acum perfect.

„Femeie fatală”Modificare

 
Bardot în 1968

Devine cea mai fotografiată femeie din lume, cu o notorietate pe care uneori o resimțea ca un infern, urmărită continuu de admiratori și de paparazzi. În mijlocul acestui haos reușește să facă poate cel mai bun film al ei, Le mépris ("Disprețul"), în regia lui Jean Luc Godard. În 1966 se căsătorește cu bogatul om de afaceri german Gunter Sachs, petrece o aventuroasă lună de miere în insulele Tahiti, dar nici această căsnicie (a treia!) nu durează mult. Peliculele de la începutul anilor '70, L'Ours et la poupée ("Ursul și Păpușa"), Les novices ("Novicele") sunt mai puțin convingătoare.

Trăind retrasă și singurăModificare

În 1973, după filmul Don Juan 73, realizat cu regizorul de la începutul carierei sale Roger Vadim, își anunță retragerea definitivă din viața cinematografică. Avea 38 de ani și punea punct unei cariere și poate unei epoci. Brigitte Bardot, căsătorită cu Bernard d'Ormale, este acum o doamnă de o anumită vârstă, ducând o viață retrasă, aproape lipsită de cochetărie, dedicându-se acțiunilor de protecție a animalelor. A intervenit și pentru protejarea câinilor vagabonzi din București.

Brigitte Bardot a inspirat hitul lui Serge Gainsbourg, Je T’aime… Moi Non Plus.[13]

FilmografieModificare

  • 1956 Et Dieu...créa la femme
  • 1957 Une Parisienne
  • 1958 Les Bijoutieres du clair de lune
  • 1959 En cas de malheur
  • 1959 Voulez-vous danser avec moi?
  • 1959 La femme et le pantin
  • 1960 La Vérité
  • 1965 Viva Maria!
  • 1963 Les Mépris
  • 1966 Masculin féminin
  • 1966 Marie Soleil
  • 1968 Shalako
  • 1973 Don Juan 73

Vezi șiModificare

NoteModificare

  1. ^ a b c The Peerage 
  2. ^ „Brigitte Bardot”, Brigitte Bardot (în engleză), Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ Brigitte Bardot, SNAC, accesat în  
  4. ^ Brigitte Bardot, Filmportal.de, accesat în  
  5. ^ Brigitte Bardot, FemBio, accesat în  
  6. ^ Brigitte Bardot, Munzinger-Archiv, accesat în  
  7. ^ Brigitte Bardot, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  8. ^ Brigitte Anne-Marie Bardot, The Peerage 
  9. ^ „Brigitte Bardot”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  10. ^ „Brigitte Bardot at 80: still outrageous, outspoken and controversial”. The Guardian. . 
  11. ^ „Brigitte Bardot: 'J'en ai les larmes aux yeux'. Le Républicain Lorrain (în French). . Arhivat din original la . 
  12. ^ Singer 2006, p. 6.
  13. ^ Femei care au inspirat cântece nemuritoare, 20 septembrie 2016, OkMagazine.ro, accesat la 20 septembrie 2016

Legături externeModificare