Bufonide
Bufonidele sau broaștele râioase (Bufonidae) sunt o familie de amfibieni anure fără dinți, cu o piele mai uscată ca la alte broaște, dar cu numeroase veruci și 2 glande parotoide la partea posterioară a capului. Tegumentul secretă substanțe foarte toxice denumite bufotoxine (bufonina, bufotalina etc.) cu acțiune iritantă și somniferă și care pot produce paralizie, respirație îngreunată, vomă, convulsii, oprirea inimii. Veninozitatea tegumentului le face să aibă puțini dușmani. Masculul este mai mic decât femela și posedă organul lui Bidder. În timpul reproducerii masculul cuprinde femela în regiunea axilară (amplex axilar). Bufonidele au o răspândire aproape cosmopolită; lipsesc în Madagascar, în insulele Pacificului de Sud și în Oceania, în Australia, Noua Zeelandă și Noua Guinee. Familia cuprinde 558-568 de specii grupate în 48 de genuri.[1][2] În România[3][4][5][6] și Republica Moldova[7] trăiesc broasca râioasă brună (Bufo bufo) și broasca râioasă verde (Bufo viridis).
| Bufonide Fosilă: 57–0 mln. ani în urmă Paleocenul superior – Prezent | |
|---|---|
| |
| Broasca râioasă brună (Bufo bufo) | |
| |
| Broasca râioasă verde (Bufo viridis) | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Amphibia |
| Ordin: | Anura |
| Subordin: | Neobatrachia |
| Familie: | Bufonidae Gray, 1825 |
| Genuri | |
|
vezi text | |
| |
| Arealul bufonidelor (în negru) | |
Modifică text  |
|
Sistematica
modificareFamilia bufonide cuprinde 558-568 de specii grupate în 48 de genuri:[1][2]
- Adenomus
- Altiphrynoides
- Amazophrynella
- Amietophrynus
- Anaxyrus
- Andinophryne
- Ansonia
- Atelopus
- Bufo
- Bufoides
- Capensibufo
- Churamiti
- Crepidophryne
- Dendrophryniscus
- Didynamipus
- Duttaphrynus
- Epidalea
- Frostius
- Ghatophryne
- Incilius
- Ingerophrynus
- Laurentophryne
- Leptophryne
- Melanophryniscus
- Mertensophryne
- Metaphryniscus
- Nannophryne
- Nectophryne
- Nectophrynoides
- Nimbaphrynoides
- Oreophrynella
- Osornophryne
- Parapelophryne
- Pedostibes
- Pelophryne
- Peltophryne
- Phrynoidis
- Poyntonophrynus
- Pseudepidalea
- Pseudobufo
- Rhaebo
- Rhinella
- Schismaderma
- Truebella
- Vandijkophrynus
- Werneria
- Wolterstorffina
- Xanthophryne
Note
modificare- ^ a b Laurie J. Vitt, Janalee P. Caldwell. Herpetology. An Introductory Biology of Amphibians and Reptiles. Fourth Edition. Academic Press. 2014
- ^ a b Zhi-Qiang Zhang. Animal biodiversity: An outline of higher-level classification and survey of taxonomic richness. Zootaxa - 3148: 1–2 (23 Dec. 2011)
- ^ Dumitru Murariu. Systematic List of the Romanian Vertebrate Fauna. Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle «Grigore Antipa». Vol. LIII. 2010
- ^ „Tibor Sos. Review of recent taxonomic and nomenclatural changes in European Amphibia and Reptilia related to Romanian herpetofauna. Herpetologica Romanica. Vol. 2, 2008, pp.61-91” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Ion E. Fuhn. Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIV. Fascicula 1: Amphibia. București : Editura Academiei Republicii Populare România, 1960, 288 p.
- ^ Ion E. Fuhn. Broaște, șerpi, șopîrle. Editura Științifică, București 1969.
- ^ Leo J. Borkin, Spartak N. Litvinchuk and Yuri M. Rosanov. Amphibians and reptiles of Moldavia: additions and corrections, with a list of species. Russian Journal of Herpetology. Vol. 4, No. 1, 1997, pp. 50 – 62
Bibliografie
modificare
- Ion E. Fuhn. Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIV. Fascicula 1: Amphibia. București : Editura Academiei Republicii Populare România, 1960, 288 p.
- Ion E. Fuhn. Broaște, șerpi, șopîrle. Editura Științifică, București 1969, 246 p.
- Z. Feider, Al. V. Grossu, St. Gyurkó, V. Pop. Zoologia vertebratelor. Autor coordonator: Prof. Dr. Doc. Al. V. Grossu. Editura didactică și pedagogică, București, 1967, 768 p.
- Victor Pop. Curs de zoologia vertebratelor. Vol. I. Procordatele, caracterele generale ale vertebratelor, peștii și amfibienii. Litografia Învățământului, Cluj 1957, 612 p.