Wikipedia

Bunicul siberian

film sovietic din 1974 regizat de Gheorghi Kalatozișvili
Bunicul siberian

Afișul românesc al filmului
Rating
Titlu originalციმბირელი პაპა
Genfilm biografic
film istoric[*]​  Modificați la Wikidata
RegizorGheorghi Kalatozișvili[*]​  Modificați la Wikidata
ScenaristSuliko Jghenti[*]​  Modificați la Wikidata
StudioKartuli Pilmi  Modificați la Wikidata
MuzicaGhia Kanceli[*]​  Modificați la Wikidata
DistribuțieDodo Abașidze[*]​
Piotr Kolbasin[*]​
Guram Pirțhalava[*]​
Uldis Pūcītis[*][[Uldis Pūcītis (Latvian actor and director (1937–2000))|​]]
Baadur Țuladze[*]​
Janna Prohorenko[*]​  Modificați la Wikidata
Premierafebruarie 1974  Modificați la Wikidata
Durata91 min.  Modificați la Wikidata
Țara Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste  Modificați la Wikidata
Limba originalălimba rusă  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Bunicul siberian (în georgiană ციმბირელი პაპა, transliterat: Tsimbireli papa, în rusă Сибирский дед, transliterat: Sibirskii ded) este un film istoric sovietic din 1974, regizat de Gheorghi Kalatozișvili.[1][2] El prezintă viața și acțiunile militare ale liderului revoluționar georgian Nestor Kalandarișvili (1876–1922), comandantul detașamentelor Armatei Roșii din Siberia în timpul Războiului Civil Rus, urmărind evoluția politică a eroului principal din conducător al rebelilor anarhiști în luptător pentru victoria Revoluției Sovietice.[3][4]

Rezumat

modificare
  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Revoluționarul socialist de origine georgiană Nestor Kalandarișvili este eliberat în anul 1917, în urma victoriei Revoluției din Februarie, din exilul forțat în Siberia, unde fusese trimis în 1907 ca pedeapsă pentru participarea la o răscoală țărănească.[2][5] El încearcă să se întoarcă în Georgia, dar, din cauza situației tulburi, nu reușește să părăsească orașul Irkutsk și devine anarhist comunist.[2][5]

În vara anului 1917, în plin război civil, un grup de ofițeri ai Armatei Albe declanșează o revoltă antisovietică la Irkutsk.[2][5] În cursul acestei revolte, Nestor Kalandarișvili reușește să adune un detașament care vine în ajutorul comitetului revoluționar și îi învinge pe rebeli.[2][5] Ulterior, în ianuarie 1920, el participă la instaurarea puterii sovietice în Irkutsk.

După ce trupele Armatei Roșii părăsesc orașul, Kalandarișvili (poreclit cu respect „Bunicul siberian”) devine comandantul unui detașament de partizani bolșevici, iar mai târziu este numit comandant al trupelor revoluționare din Iacuția și Teritoriul de Nord.[2][5] În ianuarie 1922 „Bunicul siberian” pleacă cu un detașament de 300 de partizani într-o expediție militară pentru lichidarea detașamentelor de rebeli iacuți, dar este prins într-o ambuscadă și ucis[2][5] la 33 km de Iakutsk.

Distribuție

modificare

Producție

modificare

Filmul a fost produs de studioul sovietic Gruzia-Film (Грузия-фильм) și a fost regizat de cineastul de origine georgiană Gheorghi Kalatozișvili.[2][5][7] Scenariul filmului a fost scris de Suliko Jghenti (1920–2000).[2][3][5][7] Rolul principal a fost interpretat de actorul georgian David (Dodo) Abașidze, iar printre interpreții rolurilor secundare s-a numărat actrița Janna Prohorenko, cunoscută publicului sovietic din poemul cinematografic Balada soldatului (1959).[3]

Filmările au avut loc în anul 1973[2][5][7] și au fost executate pe peliculă color de operatorul L. Maceaidze,[2] sub conducerea directorului de imagine Davit Shirtladze.[2][5][7] Producția filmului a fost coordonată de directorul Sergo Siharulidze și de redactorul Aleksandre Maharadze.[2] Regizorul Gheorghi Kalatozișvili a lucrat cu o echipă formată din Amiran Burnadze și Ghizo Gabeskiria (regizori) și Marika Baratașvili și M. Țhvediani (asistenți de regie).[2]

Realizatorii filmului au colaborat cu generalul-locotenent de artilerie Ivan Vasilievici Vladimirov (1898–1977) pe post de consultant militar principal.[2] Decorurile au fost proiectate de Mihail Mednikov[2][7] și costumele au fost create de designera N. Abakarova.[2] Sunetul a fost înregistrat de inginerul Vilhelm Gogiceaișvili,[2] iar muzica a fost compusă de compozitorul georgian Ghia (Gheorghi) Kanceli[2][7] și a fost interpretată de Orchestra Simfonică de Stat a RSS Gruzine, sub bagheta dirijorului Djansug Kahidze.[2] Montajul filmului a fost realizat de Lusia Vartikean.[2] Lungimea peliculei este de 2.475 de metri.[2][5]

Recepție

modificare

Lansare

modificare

Bunicul siberian a fost lansat pe 1 februarie 1974 la Tbilisi[7] și pe 3 iunie 1974 la Moscova.[2][7][8] A avut parte de succes comercial, fiind vizionat de 13,9 milioane de spectatori în cinematografele din Uniunea Sovietică.[9] El a fost distribuit apoi și în alte țări precum Polonia (1974)[10] și Republica Democrată Germană (premieră TV pe 5 decembrie 1974 la DFF 2 și lansare în cinematografe în 21 ianuarie 1975).[11]

Premiera filmului în România a avut loc joi, 7 noiembrie 1974, la cinematograful „Patria” din București, în gala de deschidere a Festivalului filmului sovietic, care era organizat anual.[3][12] Filmul a rulat în perioada următoare în unele cinematografe bucureștene precum Luceafărul (noiembrie și decembrie 1974),[13][14] Floreasca (decembrie 1974),[15][16] Moșilor (decembrie 1974),[17][18] Ferentari (ianuarie 1975),[19][20] Bucegi (ianuarie 1975),[21] Înfrățirea între popoare (ianuarie 1975),[22] Crângași (ianuarie 1975)[23][24] și Rahova (ianuarie și februarie 1975),[25][26] dar și în unele cinematografe din alte orașe (de exemplu, la Craiova[27] și Reșița[28]).

Răspuns critic

modificare

Într-o cronică amplă publicată în revista Sovetski ekran (nr. 17/1974), criticul de film Iuri Cerepanov a scris că Bunicul siberian este „o istorie în care documentul și legenda, biografia și povestea, autenticitatea realistă și exaltarea romantică a adevărului vor merge mână în mână”.[7] Potrivit criticului, scenaristul a intenționat să dezvăluie contextul istoric al evenimentelor istorice, precum și lirismul vieții de zi cu zi, dar, cu toate acestea, intriga filmului este prea „ascuțită și dinamică”, făcând ca unii actori să nu-și poată dezvolta suficient de profund personajele interpretate.[7] Accentul cade preponderent pe figura impunătoare a lui Nestor Kalandarișvili, care capătă treptat o autoritate morală tot mai mare în rândul revoluționarilor, în timp ce alte personalități istorice precum Postîșev, care a avut un rol decisiv în evoluția politică a protagonistului de la rebeliunea anarhistă la conștiința revoluționară și în aderarea lui la Partidul Bolșevic, nu-și găsesc astfel suflul necesar.[7]

Cineastul român Francisc Munteanu a remarcat calitatea artistică a filmului, subliniind că regizorul Kalatozișvili prezintă „cu o subtilă și poetică îndemînare” destinul eroic al revoluționarului georgian,[3] în timp ce criticul Ioana Creangă a consemnat că evenimentele istorice, acțiunea tensionată și atmosfera revoluționară sovietică sunt „recompuse abil” într-un film „patetic și simplu”.[4] Criticul de film georgian Kora Țereteli a elogiat interpretarea liderului revoluționar Nestor Kalandarișvili de către David Abașidze, considerând acest rol „una dintre cele mai semnificative creații artistice” ale actorului georgian.[29] Au existat însă și opinii mai reținute. Astfel, istoricul rus Iuri Kondakov a susținut că imaginile ofițerilor albi din film sunt lipsite de expresivitate, ceea ce afectează în mod negativ întregul film.[30]

Enciclopedia cinematografică germană Lexikon des internationalen Films descrie astfel acest film: „Film autobiografic despre legendarul comandant al Armatei Roșii, Nestor Kalandarișvili. În 1907 a părăsit patria sa georgiană pentru a sprijini răscoalele țărănești din Siberia. În anul 1922 Kalandarișvili vrea să-și revadă patria când primește o nouă misiune de luptă – trebuia să înăbușe o rebeliune în Iakutia.”.[11]

Note

modificare
  1. ^ Юткевич 1986, p. 166.
  2. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae af ag ah ai aj ak al am an ao ap aq ar as at au av aw ax ay az ba bb bc bd be bf bg bh bi bj bk bl ru Н.М. Чемоданова [N.M. Cemodanova], Т.В. Сергеева [T.V. Sergheeva], Советские художественные фильмы. Аннотированный каталог: 1972–1973, Издательство Всероссийской газеты «Нива России», Moscova, 1996, pp. 248–249.
  3. ^ a b c d e Francisc Munteanu, „Carnet cinematografic: Festivalul filmului sovietic”, în Scînteia, anul XLIV, nr. 10021, sâmbătă 9 noiembrie 1974, p. 2.
  4. ^ a b Ioana Creangă, „Cinema: Zilele filmului sovietic”, în România literară, anul VII, nr. 46, joi 14 noiembrie 1974, p. 17.
  5. ^ a b c d e f g h i j k ru „Сибирский дед”, Gosfilmofond (Государственный фонд кинофильмов Российской Федерации), accesat în  
  6. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae af ag ah ai aj ak al am an ao ap ru „Сибирский дед (1973) – Актеры и роли”, Кино-Театр.Ру, accesat în  
  7. ^ a b c d e f g h i j k ru „Сибирский дед (1973) – Информация о фильме”, Кино-Театр.Ру, accesat în  
  8. ^ ru Федор Раззаков [Fedor Razzakov], Жизнь замечательных времен, 1970–1974 гг: время, события, люди, ЭКСМО, Moscova, 2004, p. 987.
  9. ^ ru Александр Викторович Федоров [Aleksandr Viktorovici Fedorov] (), Статистические данные посещаемости советских фильмов: 1950–1990 [Date statistice privind vizionarea filmelor sovietice: 1950–1990] (PDF), Moscova: ОД «Информация для всех», p. 27, accesat în  
  10. ^ en „Tsimbireli papa (1973) – Release Info”, IMDb, accesat în  
  11. ^ a b de Bunicul siberian în Lexikon des Internationalen Films
  12. ^ ***, „Festivalul filmului sovietic”, în Scînteia, anul XLIV, nr. 10020, vineri 8 noiembrie 1974, p. 4.
  13. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XLIV, nr. 10035, luni 25 noiembrie 1974, p. 5.
  14. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XLIV, nr. 10041, duminică 1 decembrie 1974, p. 5.
  15. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XLIV, nr. 10043, miercuri 4 decembrie 1974, p. 4.
  16. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XLIV, nr. 10046, sâmbătă 7 decembrie 1974, p. 4.
  17. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XLIV, nr. 10050, joi 12 decembrie 1974, p. 3.
  18. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XLIV, nr. 10053, duminică 15 decembrie 1974, p. 3.
  19. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XLIV, nr. 10067, vineri 3 ianuarie 1975, p. 3.
  20. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XLIV, nr. 10068, sâmbătă 4 ianuarie 1975, p. 4.
  21. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XLIV, nr. 10070, marți 7 ianuarie 1975, p. 2.
  22. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XLIV, nr. 10080, sâmbătă 18 ianuarie 1975, p. 5.
  23. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XLIV, nr. 10082, marți 21 ianuarie 1975, p. 4.
  24. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XLIV, nr. 10087, duminică 26 ianuarie 1975, p. 3.
  25. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XLIV, nr. 10089, miercuri 29 ianuarie 1975, p. 4.
  26. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XLIV, nr. 10093, duminică 2 februarie 1975, p. 3.
  27. ^ ***, „Cronica zilei”, în Scînteia, anul XLIV, nr. 10022, duminică 10 noiembrie 1974, p. 5.
  28. ^ ***, „Tradițiile unei arte profund umaniste”, în Scînteia, anul XLIV, nr. 10024, miercuri 13 noiembrie 1974, p. 2.
  29. ^ ru Кора Давидовна Церетели [Kora Davidovna Țereteli], Додо Абашидзе, Хеловнеба, Тбилиси [Tbilisi], 1984, p. 56.
  30. ^ ru Юрий Евгеньевич Кондаков [Iuri Evghenievici Kondakov], Гражданская война на экране. Белое движение: учебное пособие, Элексис, СПб [Sankt Petersburg], 2015

Bibliografie

modificare
  • ru А. Гвелесиани [A. Gvelesiani], „Памятники ставят бессмертным (Худож. фильм «Сибирский дед»)” [„Monumentele sunt ridicate celor nemuritori (filmul artistic «Bunicul siberian»)”], în Заря Востока, 12 iulie 1974
  • ru С.И. Юткевич [S.I. Iutkevici], ed. (). „Калатозишвили (Калатозов) Георгий Михайлович”. Кино: Энциклопедический словарь. Moscova: Сов. энциклопедия. pp. 165–166. 
  • ru А. Семёнов [A. Semionov], „Жизнь, отданная революции (О кинофильме «Сибирский дед»)” [„O viață dată revoluției (Despre filmul «Bunicul siberian»)”], în Восточно-Сибирская правда, 7 iulie 1974

Legături externe

modificare


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Bunicul_siberian&oldid=16648947