Butoh (舞踏 butō?) (de fapt Ankoku Butō, 暗黒舞踏, "dans al întunericului") este un stil de dans japonez de avangardă care se deosebește atât de dansul tradițional japonez cât și de dansul modern occidental.

Dansator butoh

Își are începuturile după cel de-al Doilea Război Mondial, și se caracterizează prin abordarea temelor tabu,[1] folosirea de imagini grotești, de decoruri absurde sau neobișnuite și mișcări lente, supercontrolate ale corpului.[2]

Dansatorii sunt deseori aproape goi, au corpul vopsit în alb, iar bărbații au deseori capul ras.[3]

Tatsumi Hijikata și Kazuo Ohno sunt considerați a fi părinții acestui stil de dans care a cunoscut prima mare popularitate odată cu protestele studențești de la sfârșitul anilor 1960.

Prima piesă butoh a fost Kinjiki („Culori interzise”) de Tatsumi Hijikata, care a avut premiera la un festival de dans în 1959.[4] Piesa era inspirată de romanul cu același nume a lui Yukio Mishima și avea ca temă homosexualitatea.[5] Nu este clar dacă acesta a fost motivul, sau faptul că piesa se termina cu ceea ce spectatorii au înțeles greșit că ar fi strangularea unei găini sau un act sexual cu ea,[6] dar rezultatul a fost acela că Hijikata nu a mai fost invitat niciodată la festival.

Dintre trupele butoh cunoscute pot fi numite Dai Rakudakan (care are un stil teatral, de carneval) și Sankai Juku (cu un stil minimalist), iar dintre dansatorii individuali pot fi numiți Min Tanaka, Masaki Iwana, Teru Goi.[7]

Legături externe modificare

Bibliografie modificare

  • Japan, An Illustrated Encyclopedia, Kodansha Ltd., Tokyo, 1993, p. 150
  • Kuniyoshi, Kazuko. An Overview of the Contemporary Japanese Dance Scene, Tokyo, The Japan Foundation, 1985
  • Viala, Jean. Butoh: Shades of Darkness. Tokyo: Shufunotomo, 1988
  • Kurihara, Nanako. The Most Remote thing in the Universe: Critical Analysis of Hijikata Tatsumi's Butoh Dance. Diss. New York U, 1996. Ann Arbor: UMI, 1996. 9706275
  • Coelho, Abel. A Compilation of Butoh Exercises Honolulu: U H Dept. of Theatre and Dance 2008

Note modificare

  1. ^ Chris Rowthorn; Ray Bartlett; Andrew Bender; Michael Clark (), Japan (în engleză), Lonely Planet, p. 60 
  2. ^ Sondra Fraleigh (), Butoh: Metamorphic Dance and Global Alchemy (în engleză), University of Illinois Press, p. 53 
  3. ^ Sampler, Patrik (), Letter from Japan: learning butoh (în engleză), the Guardian 
  4. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Kazuo Ohno ― Kazuo Ohno Dance studio official Website, www.kazuoohnodancestudio.com 
  6. ^ Midnight Eye feature: Criminal Dance: The Early Films of Butoh Master Tatsumi Hijikata, www.midnighteye.com 
  7. ^ Kuniyoshi, Kazuko. An Overview of the Contemporary Japanese Dance Scene. Tokyo: The Japan Foundation, 1985; Viala, Jean. Butoh: Shades of Darkness. Tokyo: Shufunotomo, 1988.