Pentru filmul „Câini”, vedeți Câini (film).

Câinele (Canis lupus familiaris) este una dintre subspeciile lupului cenușiu, fiind un mamifer carnivor din familia canidelor. Câinele este posibil să fie primul animal domesticit și cel mai folosit pentru muncă, vânătoare și companie din istoria oamenilor. Cuvântul „câine” denumește masculul speciei, iar termenul „cățea” este folosit pentru femelă.

Câine domestic
Ciobănesc românesc de Bucovina
o rasă de câine domestic
Stare de conservare
Domesticit
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Familie: Canidae
Gen: Canis
Specie: C. lupus
Subspecie: familiaris
Nume trinomial
Canis lupus familiaris
(Linnaeus, 1758)

Linia prezentă de câini a fost domesticită din lupii cenușii cu aproximativ 15.000 ani în urmă. Deși au fost găsite în Siberia și Belgia rămășițe de câini domesticiți în urmă cu aproximativ 33.000 de ani, niciuna dintre aceste specii nu pare să fi supraviețuit după ultima glaciațiune. Testarea ADN-ului sugerează o scindare evoluționară între câini și lupi în urmă cu circa 100.000 ani, dar nu au fost găsite specimene mai vechi de 33.000 ani care să fie în mod clar, morfologic, câini domestici.

În diversele cercuri științifice s-a trecut de la considera câinele o specie distinctă, descendentă a lupului, la o subspecie a lupului. Prin studii genetice s-au adus dovezi certe ce au condus la reconsiderarea taxonomică a lui „Canis familaris”, astfel din 1993, Smithsonian Institute și American Society of Mammalogists au reclasificat câinele ca subspecie a lupului. Astfel, după mulți ani de controverse, câinele a fost numit Canis lupus familiaris.[1]

Istorie

 
Evoluția rasei canine

Câinii descind dintr-un animal foarte mic numit Miacis care era un animal cățărător în copaci, creatura care a existat acum aproximativ 40 de milioane de ani.[necesită citare] Câinii, așa cum sunt cunoscuți astăzi au apărut pentru prima oară în Eurasia, acum aproape 13.000 de ani, și cel mai probabil sunt urmașii unui lup de talie mică. Câinele Dingo nu este nativ din Australia, ci a fost dus acolo de primii emigranți. Câinii au fost pentru prima oară domesticiți de oamenii cavernelor în Paleolitic. Cei mai înalți câini sunt Dog Germanii și Irish Wolfhound. Cel mai înalt Dog German cunoscut a atins înălțimea de 103 cm, iar cel mai înalt Irish Wolfhound a atins înălțimea de 100 cm. Cel mai greu și de asemenea cel mai lung câine cunoscut este un Mastiff Englez. În 1989, măsura 250 cm și 125 de kg. Cei mai mici câini sunt Chihuahua, Yorkshire Terrier și Toy Terrier; a fost înregistrat un Yorks care cântărea doar 283 g.

Câinii au fost și sunt încă folosiți la cele mai diverse activități: de pază, de vânătoare, de companie, îndrumători pentru oamenii orbi, etc. În Roma antică, câinii cei mai des întâlniți erau cei din rasa Mastiff; ei purtau arumuri și participau alături de războinici în lupte. În cel de-al doilea război mondial, armata rusă antrena câini „sinucigași” care alergau printre tancurile germane cu mine care explodau pe spatele lor.

Auzul câinelui este foarte ascuțit. Ei pot înregistra 35.000 de vibrații pe secundă comparativ cu oamenii care înregistrează 20.000. În mod natural câinii au un simț olfactiv foarte dezvoltat. Dacă oamenii au 5.000.000 de senzori care miros, câinii ajung până la 220.000.000.

Rase

 
Dog german și Chihuahua

Rasele de câini sunt împărțite în mai multe grupe în funcție de caracteristici și utilitate:

  • standardul AKC (American Kennel Club) le catalogează în 8 grupe (Sportivi, Vânătoare, De lucru, Terrieri, Agrement, Non-sportivi, Ciobănești, Diverse);
  • standardul UKC (United Kennel Club) le catalogează în 8 grupe (Companie, Pază și apărare, Vânătoare, Ciobănești, Rase nordice, De urmă, Ogari, Terrieri);
  • standardul FCI (Fédération Cynologique Internationale) le cataloghează în 10 grupe.

Talie

 
Un câine în mișcare

În mod convențional, câinii sunt clasificați după talie (înălțimea de la sol până la greabăn) în următoarele categorii:[2]

Speranța de viață

Talia câinelui mică (<9 kg) medie (9,5–22,5 kg) mare (23–45,3 kg) f. mare (>45,3 kg)
Vârsta câinelui Vârsta în ani omenești[3][nu este de încredere]
1 15 15 15 12
2 24 24 24 22
3 28 28 28 31
4 32 32 32 38
5 36 36 36 45
6 40 42 45 49
7 44 47 50 56
8 48 51 55 64
9 52 56 61 71
10 56 60 66 79
11 60 65 72 86
12 64 69 77 93
13 68 74 82 100
14 72 78 88 107
15 76 83 93 114
16 80 87 99 121

Speranța de viață a câinilor este între 8 și 15 ani, în funcție de rasă. Cel mai longeviv câine despre care există date a trăit 30 de ani.[4]

Un studiu realizat în 2019 de către cercetători de la Universitatea din California, San Diego, care se bazează pe modificările aduse ADN-ului uman și al câinelui în timp, dovedește că câinii de talie mare se dezvoltă și îmbătrânesc mai rapid decât câinii de talie mică. Oameni de știință de la Universitatea din Göttingen, Germania, au ajuns la concluzia că pentru fiecare 2 kilograme de masă corporală, speranța de viață a câinelui se reduce cu o lună. Deci, cu cât este de talie mai mare, cu atât va trăi mai puțin.[5][nu este de încredere]

Note

  1. ^ „Originea și vârsta genetică a câinelui”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ e-pets.ro: Rasele de câini Arhivat în , la Wayback Machine., accesat 2 iunie 2014.
  3. ^ Nov 20, AKC Staff; Nov 20, 2019; Minutes, 2019, Your Dog's Age In Human Years: A Conversion Chart (în engleză), American Kennel Club  Text " 4 Minutes " ignorat (ajutor); Text " 4" ignorat (ajutor)
  4. ^ ‘World’s oldest dog’ Maggie the Kelpie dies
  5. ^ Nov 20, AKC Staff; Nov 20, 2019; Minutes, 2019, Your Dog's Age In Human Years: A Conversion Chart (în engleză), American Kennel Club  Text " 4 Minutes " ignorat (ajutor); Text " 4" ignorat (ajutor)

Legături externe

Vezi și

 
Wikţionar
Caută „Câine” în Wikționar, dicționarul liber.