Ferrovie dello Stato Italiane
| Ferrovie dello Stato Italiane | |
 | |
 | |
| Tip | societate pe acțiuni din Italia[*] companie publică  |
|---|---|
| Fondată | |
| Fondator(i) | Governo della Repubblica italiana[*] |
| Țara |  Italia |
| Sediu | Roma, Piazza della Croce Rossa, 1, 00161 |
| Oameni cheie | Luigi Ferraris (dirigente d'azienda)[*] |
| Industrie | transport feroviar |
| Produse | cale ferată Transport public |
| Prezență online | |
| site web oficial pagină Facebook cont Twitter cont Instagram canal YouTube profil de LinkedIn telegram channel | |
Modifică date / text  | |
Ferrovie dello Stato Italiane Sp A. (anterior Ferrovie dello Stato) este o companie de stat care administrează infrastructura și serviciile pe rețeaua feroviară italiană.[1]
Una dintre filialele companiei, Trenitalia, este principalul operator feroviar din Italia, iar altul, TrainOSE, este un operator feroviar din Grecia.[2]
Istorie
modificarePrimii anii timpurii
modificareCompania Ferrovie dello Stato (Căile Ferate ale Statului) a fost instituită printr-un act la 22 aprilie 1905, preluând controlul asupra majorității căilor ferate naționale, care erau private până atunci. Președintele a fost nominalizat de guvern. Primul director general a fost Riccardo Bianchi.[3]
Odată cu apariția fascismului, a început o politică de centralizare. Consiliul de administrație și funcția de administrator șef au fost eliminate la sfârșitul anului 1922. Instituția a fost administrată de un comisar, numit de rege până în aprilie 1924. De atunci, Ferrovie dello Stato a fost administrată de nou înființatul Minister al Comunicațiilor (inclusiv transportul feroviar), sub conducerea lui Costanzo Ciano . [3]
După armistițiul din 8 septembrie 1943, Italia a fost împărțită, iar operațiunile feroviare au fost direcționate separat, cu sediul în Salerno pentru sud și Verona la nord. La sfârșitul anului 1944, Ministerul Comunicațiilor a fost împărțit și a fost creat noul Minister al Transporturilor, inclusiv conducerea generală a Ferrovie dello Stato, iar în 1945 compania a fost redenumită Azienda Autonoma delle Ferrovie dello Stato.[3]
De la cel de-al doilea război mondial până în 1985
modificarePerioada de după cel de-al doilea război mondial a fost deosebit de dificilă pentru Ferrovie dello Stato, deoarece cea mai mare parte a rețelei feroviare italiene a fost grav avariată, iar materialul rulant a fost învechit. Rețeaua a fost reconstruită aproape în întregime până în 1952. De atunci, a început o perioadă de reînnoire. Au fost introduse trenuri noi, printre care și ETR 300, iar multe secțiuni ale rețelei naționale au fost electrificate și uneori dublate. [4]
În 1957, a fost introdusă noua unitate multiplă automotorul ALn 442/448, reducând în mod considerabil timpii de călătorie în rețeaua italiană. În decursul acestor ani, materialul rulant a fost, în general, reînnoit și extins cu construcția în masă a unităților multiple electrice și diesel, cum ar fi Ale 883, ALe 840 și ALn 772. Locomotiva diesel FS ALn 668 a fost introdusă în 1956. În această perioadă au fost introduse și numeroase unități electrice multiple, cum ar fi ALe 601, bazat pe EM 801/940 și ALe 803 EMU, încă utilizat astăzi în serviciul regional. [5]
Controverse
modificareSentința judecătorească italiană în cauza accidentului mortal din Viareggio
modificareFerrovie dello Stato Italiane a fost condamnată de autoritățile italiene pentru accidentul din 29 iunie 2009 din Viareggio, Italia, unde au murit 32 de pasageri. [6]
Vezi și
modificareNote
modificare- ^ „Ferrovie dello Stato Italiane”. fsitaliane.it. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Greece completes sale of railway operator to Italy's Ferrovie”. Reuters. Accesat în .
- ^ a b c Giorgio Stagni. „100 anni di storia delle FS - Parte 1”. miol.it. Accesat în .
- ^ Giorgio Stagni. „100 anni di storia delle FS - Parte 1”. miol.it. Accesat în .
- ^ See "L'elettrificazione delle FS" (1961), published by the Ferrovie dello Stato.
- ^ „Strage di Viareggio, pubblicate le motivazioni della sentenza”. inmarcia.it. Accesat în .