Călugăr

Pentru alte sensuri, vedeți Călugăr (dezambiguizare).

Călugărul (din greacă καλλόγερον, transliterat: kallogeron, „bătrân frumos”) este persoana care se dedică în mod special spiritualității unei anumite religii. Există călugări budiști, creștini, hinduși etc.

Călugării care trăiesc singuri se numesc monahi (din gr μόνος, "singur"), iar cei care trăiesc în comun cu alți călugări se numesc cenobiți.

monahii; - Monah (greacă monos = singur) "pustnic", "singuratic" un membru al unei religii, sau ordin religios care slujește o viață întreagă credința lui (vezi Categorie:Religie) ca de exemplu în budism din anul 500 î.e.n. este denumit Bhikkhu, în jainism, Digambara, în creștinismul timpuriu în secolul IV un întemeietor al Ordinului Anahoreților Antonius cel Mare.
altfel de călugări (celibatari) sunt cei ce aparțin diferitelor Ordine din Biserica Catolică ca de exemplu călugării benedictini, iezuiți, dominicani, franciscani etc.
femeile care au jurat să slujească credința lor o viață întreagă și să rămână necăsătorite (celibatare) sunt numite maici sau monahii.
alte forme și ordine nemonastice:

În creștinism

Monahismul poate fi de mai multe feluri:

Monahismul în Biserica Ortodoxă

În Biserica Ortodoxă monahismul are mai multe trepte: frate începător, rasofor^[1], monah și schimonah (schivnic)^[2].^[3] Cât timp este necesar să viețuiască și să se nevoiască un ostenitor într-o treaptă monahală se analizează de către conducerea mănăstirii, printr-o evaluare duhovnicească, de la caz la caz.^[3]

În Biserica Ortodoxă Română, de cele mai multe ori treapta rasoforiei nu este luată în seamă, iar schivnicia nu o doresc toți monahii, ci doar foarte puțini.^[3] De asemenea, novicele în mănăstire nu are nici o vestimentație specifică spre a-l deosebi de credincioșii mireni.^[3]

Vezi și

Note

^ rasofór, rasofori s. m. Călugăr novice care, cu binecuvântarea arhiereului și după ce a trecut noviciatul, este îmbrăcat în rasă, aceasta însemnând abnegație, lepădarea de lume și sărăcie de bunăvoie. – Din gr. rasophoros (în Ion M. Stoian, Dicționar religios, Editura Garamond, 1994, citat de DEX online.)
^ schimonáh, schimonahi s. m. Călugăr care a primit schima mare și trăiește o viață de schimnic. – Din gr. shimonahos (în Ion M. Stoian, Dicționar religios, Editura Garamond, 1994, citat de DEX online.)
Schimă mare = slujbă bisericească prin care un monah, pregătit pentru „chipul îngeresc”, devine schimonah și primește hainele: dulama, schima (cuculionul), analabul, brâul, rasa, mantia, potcapul, camilafca, metaniile și crucea (în Ion M. Stoian, Dicționar religios, Editura Garamond, 1994, citat de DEX online.)
^ ^a ^b ^c ^d Treptele începătoare în monahism Arhivat în 27 septembrie 2013, la Wayback Machine., 18 noiembrie 2012, Arhim. Clement Haralam, Ziarul Lumina, accesat la 8 iulie 2013

Lectură suplimentară

Izvoare privitoare la istoria monahismului românesc, Daniel Danielescu, Emilian Roman, Editura MintRight Inc, 2013

Legături externe

de Das japanische Mönchtum in Bildern
en Ramakrishna Orden Mönchsorden im Hinduismus
en Swaminarayan Orden Mönchsorden im Hinduismus
de Die Mönchsrepublik Athos
Despre Călugăr la enciclopedia OrthodoxWiki
Despre Monahism la enciclopedia OrthodoxWiki
Monahismul, 6 iulie 2012, CrestinOrtodox.ro
Monahismul și preoția în viața Bisericii, 20 iunie 2010, Ierom. Veniamin Goreanu, Ziarul Lumina
Treptele monahismului, 2 aprilie 2012, Diac. George Aniculoaie, Ziarul Lumina
Acte si simboluri in slujba tunderii, 31 octombrie 2008, G.C., CrestinOrtodox.ro
Nevoință și biruință în monahism, 29 aprilie 2012, Arhim. Clement Haralam, Ziarul Lumina
Pe drumul însoțirii cu Hristos, 20 mai 2012, Arhim. Clement Haralam, Ziarul Lumina
Monahismul urban, 23 martie 2010, Arhim. Paisie Teodorescu, Ziarul Lumina
„Intrarea călugărițelor în altar nu este un drept, ci un pogorământ“, 21 mai 2009, Diac. George Aniculoaie, Ziarul Lumina
Staretul, 18 iulie 2012, CrestinOrtodox.ro
Monahismul protestant, 3 august 2012, CrestinOrtodox.ro

Monahismul în România

Monahismul romanesc, 14 mai 2012, Dumitru Manolache, CrestinOrtodox.ro
Monahismul românesc, 17 august 2010, Arhimandrit Dr. Vartolomeu Androni, Staretul Manastirii Cozia, CrestinOrtodox.ro
Primirea in viata monahala, 18 iulie 2012, CrestinOrtodox.ro
Tunderea in monahism, 18 iulie 2012, CrestinOrtodox.ro
Instantele judecatoresti pentru monahi, 18 iulie 2012, CrestinOrtodox.ro
Monahismul bănățean, 12 aprilie 2009, Pr. Prof. Dr. Vasile Muntean, Ziarul Lumina
Monahul ortodox român la 1900, 21 iulie 2010, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina
Decretul nr. 410/1959. O perspectivă juridică, 19 noiembrie 2009, Pr. Ionuț-Gabriel Corduneanu, Ziarul Lumina
Atitudinea patriarhului Justinian față de aplicarea Decretului 410, 19 noiembrie 2009, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina
Încercarea 410 pentru monahismul românesc, 11 decembrie 2009, Diac. George Aniculoaie, Ziarul Lumina

[1] rasofór, rasofori s. m. Călugăr novice care, cu binecuvântarea arhiereului și după ce a trecut noviciatul, este îmbrăcat în rasă, aceasta însemnând abnegație, lepădarea de lume și sărăcie de bunăvoie. – Din gr. rasophoros (în Ion M. Stoian, Dicționar religios, Editura Garamond, 1994, citat de DEX online.)

[2] schimonáh, schimonahi s. m. Călugăr care a primit schima mare și trăiește o viață de schimnic. – Din gr. shimonahos (în Ion M. Stoian, Dicționar religios, Editura Garamond, 1994, citat de DEX online.)
Schimă mare = slujbă bisericească prin care un monah, pregătit pentru „chipul îngeresc”, devine schimonah și primește hainele: dulama, schima (cuculionul), analabul, brâul, rasa, mantia, potcapul, camilafca, metaniile și crucea (în Ion M. Stoian, Dicționar religios, Editura Garamond, 1994, citat de DEX online.)

[cp2013-07-08-3] Treptele începătoare în monahism Arhivat în 27 septembrie 2013, la Wayback Machine., 18 noiembrie 2012, Arhim. Clement Haralam, Ziarul Lumina, accesat la 8 iulie 2013

[1]

[2]

[3]