Cărările gloriei

Cărările gloriei (în engleză Paths of Glory) este un film de război din 1957 regizat de Stanley Kubrick și bazat pe romanul cu același nume al lui Humphrey Cobb.

Prezență online
Cărările gloriei
Cărările gloriei

Titlu original	Paths of Glory
Gen	film de război film de proces film bazat pe literatură[*] film anti-război^[1]
Regizor	Stanley Kubrick
Scenarist	Stanley Kubrick, Calder Willingham și Jim Thompson, după romanul lui Humphrey Cobb publicat în 1935
Bazat pe	Paths of Glory[*]
Producător	Kirk Douglas, James B. Harris, Stanley Kubrick
Studio	Bryna Productions[] Harris-Kubrick Pictures Corporation[]
Distribuitor	United Artists
Director de imagine	Georg Krause
Muzica	Gerald Fried
Distribuție	Kirk Douglas - Col. Dax Ralph Meeker - Cpl. Philippe Paris Adolphe Menjou - Maj. Gen. George Broulard George Macready - Brig. Gen. Paul Mireau Wayne Morris - Lt. Roget Richard Anderson - Maj. Saint-Auban Joe Turkel - Soldat Pierre Arnaud Christiane Kubrick - cântăreața germană Jerry Hausner - proprietarul cafenelei Peter Capell - naratorul secvenței inițiale și Judecător la curtea-mrțială Emile Meyer - Părintele Dupree Bert Freed - Sgt. Boulanger Kem Dibbs - Soldat Lejeune Timothy Carey - Soldat Maurice Ferol John Stein - Cpt. Rousseau Harold Benedict - Cpt. Nichols
Premiera	1957
Durata	88 minute
Țara	Statele Unite ale Americii
Locul acțiunii	Franța
Limba originală	engleză
Parte a seriei	National Film Registry^[2]
Pagina IMDb
Modifică date / text

Sinopsis

În 1916, în timpul Primului Război Mondial, generalul francez Broulard ordonă generalului Mireau să lanseze o ofensivă sinucigașă contra unei poziții germane de necucerit, numită „Furnicarul”. În momentul atacului soldații cad cu zecile, iar camarazii lor, epuizați, refuză să avanseze .

„Cărările gloriei redă mai puțin ororile războiului, el constituie mai degrabă un studiu al structurii sociale. Lumea apare împărțită în conducători și conduși. Ofițerii dirijează evenimentele din elegante încăperi de castel, decorul accentuând indiferența lor față de soarta oamenilor. Aceștia pleacă în tranșee așa cum în timp de pace se duc la slujbă.”
— Gavin Lambert - 1958

Primirea filmului în Europa

Filmul a fost proiectat la Munchen pe 18 septembrie 1957. Deși filmul suferă de unele neconcordanțe istorice, el a fost considerat ca o critică directă a armatei franceze datorită cruzimii scenelor finale și satirei violente contra statului major francez. Filmul a primit numeroase premii, printre care și premiul „Chevalier de la Barre”.^[3]

Sub presiunea asociațiilor de veterani francezi și belgieni, guvernul francez a protestat față de United Artists iar Ministerul Afacerilor Externe a făcut presiuni asupra Belgiei pentru a deprograma filmul.^[4] Autoritățile franceze nu au cerut însă cenzurarea filmului. În fața amplorii mișcării de contestație, producătorii filmului au decis să nu-l distribuie. Numeroase țări din europa, precum Elveția, au refuzat, de asemenea, să-l distribuie.^[5] Doar 17 ani mai târziu, în 1975, filmul a fost proiectat în Franța.^[6]

Distribuție

Kirk Douglas - Col. Dax
Ralph Meeker - Cpl. Philippe Paris
Adolphe Menjou - Maj. Gen. George Broulard
George Macready - Brig. Gen. Paul Mireau
Wayne Morris - Lt. Roget
Richard Anderson - Maj. Saint-Auban
Joe Turkel - Soldat Pierre Arnaud
Christiane Kubrick - cântăreața Germană
Jerry Hausner - proprietarul cafenelei
Peter Capell - naratorul secvenței inițiale și Judecător la curtea-mrțială
Emile Meyer - Părintele Dupree
Bert Freed - Sgt. Boulanger
Kem Dibbs - Soldat Lejeune
Timothy Carey - Soldat Maurice Ferol
John Stein - Cpt. Rousseau
Harold Benedict - Cpt. Nichols

Nominalizări

Premiile BAFTA - Cel mai Bun Film , SUA; 1958

Referințe

^ The Encyclopedia of Stanley Kubrick[*], p. 14 Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ https://www.loc.gov/programs/national-film-preservation-board/film-registry/complete-national-film-registry-listing/, accesat în 25 octombrie 2022 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ Premiul, decernat în timpul Festivalului de la Cannes, era destinat a recompensa un film care „exalta spiritul de toleranță și de fraternitate umană sau denunța intoleranța sau injustiția de oricare origine ar fi fost ea”.
^ « Comme hors-la-loi, ces films ont fait scandale », Le Point, nr. 1984 du 23 septembre 2010.
^ Marcello Walter Bruno, Stanley Kubrick, Gremese International, 2001, p. 11.
^ Les Sentiers de la gloire Arhivat în 24 decembrie 2010, la Wayback Machine. - Fișa la Centre national de documentation pédagogique (CNDP)

[aad049a5f95a69ddf6f46afd4992a6dd-1] The Encyclopedia of Stanley Kubrick[*], p. 14 Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[4836c03fb873db8f1f80858d932a57f6-2] ttps://www.loc.gov/programs/national-film-preservation-board/film-registry/complete-national-film-registry-listing/, accesat în 25 octombrie 2022 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[3] Premiul, decernat în timpul Festivalului de la Cannes, era destinat a recompensa un film care „exalta spiritul de toleranță și de fraternitate umană sau denunța intoleranța sau injustiția de oricare origine ar fi fost ea”.

[4] « Comme hors-la-loi, ces films ont fait scandale », Le Point, nr. 1984 du 23 septembre 2010.

[5] Marcello Walter Bruno, Stanley Kubrick, Gremese International, 2001, p. 11.

[6] Les Sentiers de la gloire Arhivat în 24 decembrie 2010, la Wayback Machine. - Fișa la Centre national de documentation pédagogique (CNDP)

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]