Calea ferată militară Piatra Neamț–Bicaz–Gura Hangului–Grințieș

Calea ferată militară Piatra Neamț–Bicaz–Gura Hangului–Grințieș a fost (conform inginerului și istoricului feroviar Paul Brașcanu) o cale ferată militară cu ecartament îngust de 1.000 mm, construită de Armata României în timpul Primului Război Mondial. Aceasta pornea din orașul Piatra Neamț și continua pe văile Bistriței și mai apoi Bistricioarei, până la Grințieș.^[1] O altă opinie^[2] exprimă specialistul militar în Poduri și Căi ferate, colonel în rezervă, Mihai Costache Humă.^[3] Conform acestuia, respectiva cale ferată se întindea până dincolo de Grințieș, la Bradu^[2] (spre Prisecani).^[4]

Tren transportând cherestea spre gara Piatra-Neamț
pe linia ferată îngustă Tarcău-Piatra Neamț

Magistrala:

CFR: 509

Ecartament:

ecartament îngust: 1.000 mm

Bicaz

Construcție

Calea ferată a fost construită în anul 1916 de către Compania a 4-a a Regimentului de Căi Ferate,^[1] alături un detașament provenit din compania de căi ferate înguste și de o echipă specializată în poduri de cale ferată.^[2] Pentru aceasta, s-a folosit material rezultat din demontarea liniile forestiere de pe valea Tarcăului și de pe valea Râșca.^[1] Au contribuit la construirea liniei de cale ferată îngustă până la Bicaz, după retragerea lor din zona Ghimeș–Palanca și Compania 1 căi ferate împreună cu echipele 3 de poduri și 1 de tuneluri.^[2]

Dat în folosință la 17 octombrie 1916, traseul avea o lungime de 65 km^[1] (la final 70 de km, după o altă sursă).^[4] După ce a fost exploatat inițial de către trupele române aflate în zonă, a fost predat Batalionului 17 Căi Ferate rus.^[2]

Calea ferată forestieră

“

Cândva, demult, demult, târgul Pietrei a avut și un tren mic, cu locomotivă și cu cale ferată îngustă. Harnica locomotivă aducea lemn, butuci, de la Bocancea și Tarcău, pentru fabricile de cherestea. Praful și pulberea s-au ales de toate ! Asta-i mersul lumii… Cine ar fi crezut în secolul al XVII-lea că se vor mistui în neant diligența pentru călători sau birjele ? Se pare că acum a venit sorocul trenului.^[5]

”

— Profesor Rusu Dumitru, februarie 2018

Traseul căii ferate militare s-a suprapus parțial, între Piatra Neamț și Bicaz, linilor de cale ferată forestieră dintre Tarcău și Bicaz (5 km, ecartament inițial de 760 mm) și dintre Piatra Neamț și Tarcău (22 km^[6], ecartament de 1.000 mm).^[7]

Ultima porțiune era până la Straja, în exploatarea Cooperativei Forestiere „Albina” din Tarcău.^[8] Linia ferată, care se ramifica spre exploatarea forestieră de la Oanțu,^[7] asigura transportul la Piatra Neamț a buștenilor și a cherestelei de la fabrica din Tarcău. Garniturile aveau atașate vagoanelor cu materialului lemnos, unul sau două vagoane de transport persoane.^[7]

Referințe

^ ^a ^b ^c ^d Brașcanu, Paul; Drum de fier prin praf de pușcă (3); Crai Nou, 17 septembrie 2012
^ ^a ^b ^c ^d ^e Humă, Mihai Costache (Col r.); Istorie: Arma Căi Ferate; Asociația cadrelor militare de Căi Ferate și Transporturi; accesat la 20. decembrie 2018
^ Humă, Mihai Costache (Col r.) & Grigorescu, Mihai Gheorghe (Col. r. ing.); Cavalerii roții înaripate – înaintași și contemporani ai armei căi ferate și transporturi militare, Ed. a II-a; București; 2007; accesat la 20 decembrie 2018
^ ^a ^b Verșescu, Gheorghe; Monografia comunei Tarcău județul Neamț cu 21 clișee în text; Tipografia Românească ,,Gh. Asachi'^, Societate Coop. Piatra-Neamț; 1942; p. 74: accesat la 22 septembrie 2024
^ Rusu, Dumitru (Prof.); Glasul roților de tren; Mesagerul de Neamț, 25 februarie 2018; accesat la 20 decembrie 2018
^ Wollmann, Volker; Patrimoniu preindustrial și industrial în România, Vol. II; Editura Honterus; Sibiu; 2011; ISBN: 978-973-1725-79-6; p. 61 Arhivat în 21 noiembrie 2018, la Wayback Machine.; accesat la 19 decembrie 2018
^ ^a ^b ^c Primăria Pângărați; Istoric comună Arhivat în 21 decembrie 2018, la Wayback Machine.; portalul comunei Pângărați; accesat la 20 decembrie 2018
^ Șandru, Dumitru; Cooperația forestieră în România interbelică; Acta Moldaviae Meridionalis – anuarul Muzeului Județean Vaslui, VII- VIII, 1985-1986 Arhivat în 14 iulie 2020, la Wayback Machine.; p. 295, Nota 28; accesat la 19 decembrie 2018

Legăturie externe

Cocieru, Bogdan Ilie; Modernizare și distrugere în Carpații Răsăriteni. Infrastructura de comunicații în anii Primului Război Mondial; Analele Liceului „Vasile Conta” Târgu-Neamț, Istorie, 1/2021; pp. 76-92

[crainou-1] Brașcanu, Paul; Drum de fier prin praf de pușcă (3); Crai Nou, 17 septembrie 2012

[huma-2] Humă, Mihai Costache (Col r.); Istorie: Arma Căi Ferate; Asociația cadrelor militare de Căi Ferate și Transporturi; accesat la 20. decembrie 2018

[3] Humă, Mihai Costache (Col r.) & Grigorescu, Mihai Gheorghe (Col. r. ing.); Cavalerii roții înaripate – înaintași și contemporani ai armei căi ferate și transporturi militare, Ed. a II-a; București; 2007; accesat la 20 decembrie 2018

[monografiap74-4] Verșescu, Gheorghe; Monografia comunei Tarcău județul Neamț cu 21 clișee în text; Tipografia Românească ,,Gh. Asachi'^, Societate Coop. Piatra-Neamț; 1942; p. 74: accesat la 22 septembrie 2024

[5] Rusu, Dumitru (Prof.); Glasul roților de tren; Mesagerul de Neamț, 25 februarie 2018; accesat la 20 decembrie 2018

[vollmann-6] Wollmann, Volker; Patrimoniu preindustrial și industrial în România, Vol. II; Editura Honterus; Sibiu; 2011; ISBN: 978-973-1725-79-6; p. 61 Arhivat în 21 noiembrie 2018, la Wayback Machine.; accesat la 19 decembrie 2018

[primariapangarati-7] Primăria Pângărați; Istoric comună Arhivat în 21 decembrie 2018, la Wayback Machine.; portalul comunei Pângărați; accesat la 20 decembrie 2018

[8] Șandru, Dumitru; Cooperația forestieră în România interbelică; Acta Moldaviae Meridionalis – anuarul Muzeului Județean Vaslui, VII- VIII, 1985-1986 Arhivat în 14 iulie 2020, la Wayback Machine.; p. 295, Nota 28; accesat la 19 decembrie 2018

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]